Stiri Mondene
Concursuri bucharest fashion week 2009
 - stilfemininjoburi

Parola uitata? Creare cont
Bucharest Fashion Week 2011

Emotivitatea excesiva la copii

Miercuri, 15 Octombrie 2008
Timiditatea la copiiCopiii pot fi mai mult sau mai putin emotivi. Unii sunt foarte indrazneti si curiosi, in timp ce altii incep sa planga imediat ce le adresezi cateva vorbe... Pana unde e normala emotivitatea la copii si de unde trebuie sa te ingrijoreze?

Ce este emotivitatea?


Emotivitatea reprezinta faptul de a se emotiona usor si de a fi sensibil la realitatea din jur intr-un mod exagerat, in timp ajungandu-se la stari de anxietate, teama, reticenta si frustrari care se manifesta in diferite grade de vizibilitate. Astfel, emotivitatea exagerata mai este numita si hipersensibilitate.

Copilul constient de emotivitatea lui va incerca sa o ascunda pe cat posibil, insa fara un ajutor din afara si fara un exercitiu de controlare a emotiilor, copilul va manifesta o agravare a acesteia tocmai din neputinta controlarii ei.


Cum se manifesta emotivitatea la copii?

Un comportament emotiv in cazul copiilor poate fi perceput ca un aspect normal, dat de buna crestere. Un copil care lasa mereu capul in jos, care nu iese din vorba parintilor sau care nu se joaca cu alti copii, considerati obraznici, poate fi vazut ca un copil model. Este posibil insa ca acesta sa sufere de emotivitate excesiva.

Emotivitatea nu reprezinta un pericol decat in momentul in care poate afecta dezvoltarea normala, fizica si psihica, a copilului tau.

Iata care sunt cele mai intalnite manifestari ale hipersensibilitatii:

- se inroseste usor in momentul in care este intrebat ceva

- are accese de panica nejustificate

- se teme de persoanele straine si dezvolta in timp o fobie sociala

- nu are prieteni si tinde sa stea mai mult izolat

- nu are incredere in sine si nu se simte in stare sa faca diverse activitati

- se joaca mai mult singur si se fereste de ceilalti copii

- evita sa fie in centrul atentiei, iar in momentul in care este obligat sa spuna sau sa faca ceva in fata mai multor persoane, se pierde

- nu ii priveste pe ceilalti in ochi, ci sta mereu cu privirea indreptata in jos

- dezvolta in timp ticuri fizice sau verbale care ii dau impresia de calmare pe moment

- se inhiba in momentul in care i se pune o intrebare

- are rezultate slabe la scoala, desi acasa stia foarte bine lectia

- are un somn agitat, cu cosmaruri si plans in somn

- plange din orice si se teme de certuri si reprosuri

- se inhiba si se crispeaza in imprejurari in care alti copii se comporta normal

- se refugiaza in diverse activitati si evita contactul cu exteriorul sau cu alte persoane

Acestea ar fi o parte a manifestarilor hipersensibilitatii la copii. Asa cum spuneam, e posibil ca un parinte sau o alta persoana din afara sa nu vada in astfel de comportamente ceva in neregula. Ele devin mai vizibile odata cu inaintarea in varsta, cand copilul, devenit adolescent, prezinta dificultati de adaptare sociala, de interactiune cu alte persoane sau de realizare a anumitor activitati.

Timiditatea la copiiEmotivitate si introvertire

Emotivitatea nu trebuie confundata cu introvertirea. Cea de a doua reprezinta un model temperamental care de cele mai multe ori nu aduce problemele pe care le impune hipersensibilitatea.

Introvertitii nu dau dovada de incapacitate de socializare sau dificultati de adaptare la anumite situatii, ci manifesta in general o obisnuinta de a sta mai mult singuri si de a nu se exterioriza excesiv. Intr-adevar, un introvertit poate sa fie un fost hipersensibil care a reusit sa isi depaseasca problemele de conduita emotionala.

Cum poate scapa copilul meu de emotivitatea excesiva?

Emotivitatea normala se poate corecta de cele mai multe ori de la sine. Odata cu cresterea, copilul ia contact cu diverse persoane, isi dezvolta un anumit mod de a vedea lumea si de a interactiona cu ceilalti. Mai mult, copiii mai mari, constienti de problema lor, incearca sa se autocorecteze in timp.

Emotivitatea devine insa o adevarata problema in momentul in care este patologica. Emotivitatea patologica duce la dezorganizari ale comportamentului copilului, realizarea de actiuni haotice, involuntare sau nejustificate, precum si dificultati grave de conduita sau adaptare sociala.

In asemenea cazuri, este nevoie de un ajutor specializat. Un psiholog, un medic pediatru sau un consilier pedagogic poate sa ajute atat copilul care sufera de hipersensibilitate, cat si parintele, dandu-i sfaturi pentru a-l ajuta pe cel mic sa treaca peste o astfel de problema.

Hipersensibilitatea patologica poate avea drept consecinta aparitia unei depresii la copil.

Cum isi pot ajuta parintii copilul hipersensibil?

Parintii trebuie in primul rand sa fie cat mai atenti la copilul lor. Momentele de tristete prelungita, supararile dese, dificultatile intampinate de-a lungul unei zile sau problemele de adaptare nu trebuie trecute cu vederea, deoarece acestea afecteaza in timp.

Copilul trebuie incurajat sa ia contact cu alti copii, sa se joace cat mai mult in aer liber, sa practice un sport sau sa aiba un hobby. Mai mult, el trebuie laudat atunci cand reuseste, iar cand greseste nu trebuie sa i se spuna replici de genul: "Nu esti in stare de nimic" sau "Esti un prost"... Asemenea comentarii nu fac decat sa il inhibe pe copil, sa il complexeze si sa ii dea impresia ca greseala lui se extinde asupra a tot ceea ce face si asupra a tot ceea ce este el, ca persoana.

De asemenea trebuie urmarite atent relatiile lui cu ceilalti copii. E posibil ca ceilalti sa il perceapa ca retras si sa il indeparteze si mai mult prin tot felul de remarci rautacioase. Colectivul din clasa este foarte important si in general tot ce tine de persoanele cu care copilul tau vine in contact.

Ajuta-ti copilul sa aiba incredere in sine, sa nu se teama de greseli si sa inteleaga faptul ca nimeni nu e perfect. Astfel, in timp, cu cateva sfaturi si multa iubire din partea ta, copilul va trece peste problema unei emotivitati excesive care ar putea lasa urme adanci in felul lui de a fi de-a lungul vietii.

Marinela Gheorghe

Te-ar putea interesa:
  • Strabismul la copii

    Strabismul reprezinta un defect de vedere care consta in devierea directiei de privire a unui ochi - strabism monolateral, sau al ambilor ochi - strabism alternant. Strabismul apare, in cazul copiilor, in special pana in varsta de doi sau trei ani - strabism precoce, insa poate aparea si la nastere - strabism congenital, sau la varsta prescolara - strabism tardiv.

  • Apendicita la copii

    Apendicita sau inflamatia acuta a apendicelui este extrem de cunoscuta inca de la varste fragede. Ce sa faci daca bebelusul tau sufera de apendicita? Cum il poti ajuta sa se faca repede sanatos?

  • Otita la copii

    Otita este o infectie la nivelul urechilor, care apare cel mai des dupa contactul cu apa. Pentru prevenirea ei, este nevoie de o curatare atenta a urechilor dupa fiecare baie. Intrucat copilul tau isi cauta refugiu de caldura, pe timpul verii, in piscine si lacuri, ar trebui sa fii foarte atenta si sa verifici daca acesta nu are otita sau „urechea inotatorului”.

  • Durerea de gat la copii

    Durerea de gat este unul dintre primele simptome care indica inceputul unui numar mare de boli la copii, putand fi cauzata de bacterii sau virusi.

  • Raceala la copii

    Ne aflam inca in acea perioada a anului in care racelile sunt « la ele acasa », motiv pentru care vom trata acest subiect cu interes cu atat mai mult cu cat se refera la cazul particular de manifestare a acestora la copiii mici.

Mesaje (18) »
...
scris de shane, January 21, 2009

am 30 de ani am 2 fetite de 1 an si 6 ani ,fetita cea mare de la un timp a devenit foarte timida,nu se mai schimba de fata cu noi iar la gradi plange din orice ceea ce nu facea cand era mai mica, ma intreb daca este din cauza celeilalte fetita pe care o mai am,poate gresesc eu si nu-mi dau seama,.

...
scris de mary21, January 21, 2009

Eu va propun sa vorbiti cu ea. Chiar daca la inceput va fi reticenta, nu lasati situatia asa. Este foarte importanta comunicarea cu copilul dumneavoastra. Insa in nici un caz nu o bruscati si nu o certati, castigati-i increderea si lasati-o sa va povesteasca treptat despre ce e vorba, ce anume o supara si o face sa planga. Obisnuiti-o sa va povesteasca zilnic cum e la gradinita, este foarte posibil sa aflati lucruri extrem de interesante. Trebuie doar sa ii acordati cat mai multa atentie. :)

...
scris de FLORI STANCA, March 05, 2009

BUNA ZIUA, Am o fetita de 9 ani, este clasa a doua , si mai nou ne confruntam cu neincrederea..... De cate ori trebuie sa se apuce de teme spune ca nu stie, dar daca sunt langa ea si doar o incurajez, totul se rezolva ....., in acelasi timp a capatat un obicei de a-si musca buzele, s-au se prinde cu manuta de buze si le strange de ajunge la a avea cum se spune in popor, buze duble! Intrebarea mea este, tine de emotivitate? din cauza faptului ca nu are incredere in ea? Va multumesc pentru ajutor si va las si adresa de mail: Aceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.

...
scris de marynnela, March 05, 2009

Draga Flori Stanca, nu inteleg ce anume te ingrijoreaza mai mult: faptul ca are un tic sau faptul ca nu are incredere in ea atunci cand isi face temele? In privinta temelor, probabil ca s-a obisnuit ca mama sa stea langa ea de fiecare data si, inconstient, i se pare ca daca mama lipseste, nu poate sa rezolve temele. De aceea, incearca treptat sa o lasi singura, dar treptat. Stai langa ea perioade din ce in ce mai scurte, pentru ca fetita sa incerce sa se bazeze pe ea din ce in ce mai mult in rezolvarea temelor. In orice caz, ajut-o atunci cand se blocheaza. Iar emotivitatea poate fi observata atunci cand copilul plange mult prea des, da dovada de o sensibilitate excesiva sau se autoizoleaza si nu reuseste sa se integreze usor in grupurile de copii. Sa ne tii la curent cu evolutia ei, atat in rezolvarea temelor pe cont propriu, cat si in legatura cu starea ei emotionala.

...
scris de ... :|, May 28, 2009

Buna, sunt un elev in cls a VIII a si urmeaza k sa intru la liceu in toamna.Sunt o persoana...emotiva, mai mult sau mai putin. De multe ori aceasta stare a fost k o piedica in viata mea...defapt intotdeauna a fost si este o piedica in tot ceea ce fac.Am rezultate bune la invatatura si sunt mandru atat eu cat si parintii mei ;) ,din acest motiv am si fost imlpicat la unele activitati scolare.De exemplu recitarea unor poezii sau a nuj eu ce.......pe care nu pot spune k le-am trecut cu brio din cauza ca am fffmulte emotii knd sunt pe scena si tr sa spun ceva....cu colegii pot spune k m-am acomodat si am cativa prieteni dar prietenaNU:((((((( nu k nu as vrea, ptr k e tipic adolescentilor sa aibe o prietena............dar din cauza k sunt emotiv nu pot sa ma afirm ji sa arat in totalitate de ce sunt in stare :|.Doresc sa ma schimb , sa ma autoeduc dar nu jtiu ce pot face....in urma cu cativa ani eram si mai rau dar ii multunesc lui Dumnezeu k am reusit sa evoluez........insa am nevoie de o evolutie si mai mare.Luni de ziua copilului scoala organizeaza o festivitate si deasemenea sunt si eo inclus unde trebuie sa recit o poezie.........nu stiu ce o sa se intample mai ales k vine la sc si un grup satrain din turcia........spppperrr sa nu clachez..si sa-mi stapanesc emotiile pana atunci ma rog la Dumnezeu k sa-mi dea tarie de caracter si poate in viitor sa devin normal sau mai bine zis cum trebuie sa fie oricine:X

...
scris de mary21, May 28, 2009

Draga ...:|, esti inca un copil, emotivitatea nu trebuie sa reprezinte pentru tine o problema majora. Ai sa vezi ca pe masura ce cresti, vei deveni mult mai indraznet si mai sigur pe tine. Poate tocmai faptul ca esti prea constient de timiditatea ta te face sa fii cu atat mai timid, pentru ca ti se pare ca e o problema. Ma bucur sa aud ca te implici in tot felul de proiecte in afara scolii, uite asa cunosti oameni, situatii noi... Esti un copil inteligent si asta o sa te ajute foarte mult, ai sa vezi. Asa ca ai sa vezi cum ai sa cresti incet incet, iar timiditatea va disparea in cele din urma. Te sfatuiesc sa te imprietenesti cat mai mult, sa te implici in continuare in tot felul de activitati, sa vorbesti cu parintii tai, sa le povestesti in fiecare zi cum a fost la scoala, sa te rogi in continuare, pentru ca te ajuta Doamne Doamne ;) si sa ai incredere in tine. Multa bafta luni, cand ai de spus poezia. O sa fie bine, ai sa vezi. :)

...
scris de X, June 20, 2009

Sal all... am citit si eu articolul de mai sus, plus comentariile care le-ati lasat. Si eu is emotiv (un pic cam mult), da problema ii cu varsta mea... am 19 ani, si nu am avut nicio prietena pana in ziua de azi, (deci pustiule de a 8-a nu iti fa griji). Da si mai mare problema ii ca vine bacu, probele orale la romana si engleza... Si pe langa astea se mai adaoga proba la ed fizica care necesita un examen medical care implica si o masurare de tensiune... Mi s-a mai masurat tensiunea, da in astfel de momente (numai ca nu le-am stricat aparatele :)) ), in loc sa stau linistit, mai tare ma stresez si .... stresul nu face bine la tensiune. Acuma o sa vad ce o sa fie pe luni sau pe marti cand ma duc la probele orale, o sa trec si pe la cabinetul medical sa imi masoare iar tensiunea, ultima data cand am fost a iesit cam mare, nu intrebati cat, ca nu mai tin minte. Si eu invat destul de bine, nu am avut niciodata probleme cu scoala, nu m-am implicat niciodata in activitati extrascolare cu exceptia unei sesiuni de comunicare la mate si o olimpiada la mate (cam fortata olimpiada aia... :)) ). Si in concluzie pentru cei mai mici: nu exagerati cu invatatul, lasati calculatoru si televizorul, iesiti pe afara, mergeti la sala, practicati sporturi de echipa (important), incercati sa va faceti prieteni atat in randul fetelor cat si in randul baietilor, traiti-va adolescenta ca alta nu mai este :)). Ma pun la somn acum ca ii cam tarziu... noapte buna all :-).

...
scris de :D, November 05, 2009

cred ca emotivitatea ne face sa slabim (nu fizic ci psihic)

...
scris de mariana - silvia, December 16, 2009

Copilasul nostru Filip (2 ani si 5 luni) a mostenit, cred, o sensibilitate neobisnuita. asa am fost si eu, mamica lui, dar nimeni nu mi-a spus cum pot folosi aceasta in avantajul meu, asa ca eu am suferit foarte din aceasta cauza....motiv pentru care nu vreau asta si pt. copilul meu. nu stiu ce atitudine trebuie sa adopt, copilul plange aproape din orice, se "smiorcaie" mai mereu, se sperie foarte repede, si nu se dezlipeste de mine (la propriu). Taticul lui, il cam repede....el este de parere ca daca nu il mai "inzdraveneste" putin pe copil, atunci va ajunge sa se teama si de umbra lui.. oare ce e de facut??? Multumesc

...
scris de marynnela, December 17, 2009

@mariana-silvia Poate ca se teme tocmai din cauza tatalui?!....

...
scris de Mamenica, March 13, 2010

Nepotelul meu de 8 ani,plange usor daca il certi,desi este un copil dotat ,ii este frica cand i se dau teste (ajunge chiar la voma).Cand am incercat sa discut cu el cu blandete,refuza si ma roaga sa nu le spun parintilor,apoi ma roaga sa nu ma supar pe el. El este un copil f. iubit,nu a fost batut,nu i s-a vorbit urat,iar in fam este o atmosfera buna,copiii mei se inteleg f.bine.Singurul lucru,nora mea a fost mult prea protectiva,el nici acum nu face ceva fara a o intreba pe ea.
Eu sunt f ingrijorata de comportamentul lui


...
scris de maria angela, April 19, 2010

si baiatul meu de 6 ani este foarte emotiv se supara f repede nu stiu ce sa mai fac

...
scris de strong , October 12, 2010

buna seara,fetita mea in varsta de 5 ani e f sensibila,lasa privirea in jos cand greseste,nu suporta nedreptatea ,nu prea are incredere in fortele ei,abandoneaza repede un lucru inceput,nu are curaj ,nu stie sa se apere,cauta mereu aprobarea in tot ceea ce face etc mi-as dori sa stiu daca e vorba de hipersensibilitate!precizez ca e sociabila,vorbeste si se imprieteneste repede cu alti copii,dar ii abandoneaza repede gasindu-si de joaca singura!!comunica f mult cu mine ca mama si-mi spune aproape tot ce i se intampla,dar simte nevoia mereu sa o aprob in ceea ce a raspuns sau a zis,nu e f emotiva,dar se induioseaza repede daca vede pe cineva de ex la gradinita ca i se face observatie!nu plange des dar e un copil cam trist,ii place jocul unde participam noi parintii,sau cand adultii fac jocuri de copii,cand se maimutaresc!astept orice raspuns ,va multumesc!

...
scris de m t, November 08, 2010

Buna ziua,
Buna ziua,
Am o fetita de 5 ani care este extrem de sensibila, plange din orice si se teme din orice. De cand am nascut-o a plans excesiv, si nu prea a dormit in primii ani. Nu este timida si ii place sa se joace cu alti copii, dar se supara repede si plange. De multe ori se trezeste noaptea din cauza ca viseaza urat. Din aceasta cauza am grija la ce desene animate o las sa se uite. Mai am o fetita, de 3 ani, dar aceasta nu are astfel de probleme. Suntem atenti cu ea si ne straduim sa-i aratam cat de mult o iubim, dar nici acest lucru nu ne-a ajutat prea mult. Credeti ca ar trebui sa merg cu ea la un psiholog?
Va multumesc

...
scris de @fflori, November 08, 2010

Buna m t, Ai putea sa mergi cu ea la psiholog daca situatia dureaza de ceva timp. E bine ca ii aratati fetei afectiune si atentie, probabil ca sensibilitatea se va mai diminua in timp.

...
scris de ........, April 01, 2012

Sal ..Am si eu o problema cu baiatul in varsta de 8 ani ,cam de vreo 2 saptamani plange dimineata cand merge la scoala si cand este intrebat de ce plange , spune ca nu ai place la scoala .Pana acum nu am avut probleme cu el ia placut la scoala f mult voia sa mearga si sambata si duminica .Ai vine sa planga din senin sambata seara a inceput sa planga din nou fara nici un motiv nu stim ce sa facem .asteptam orice raspuns ,,multumesc,,

...
scris de c, September 20, 2012

Buna.....in legatura cu baiatul de 8 ani, sfatul meu este sa consulti un psiholog. Am si eu un baietel de 7 ani jumate cu care am avut mai multe probleme si cu care merg la psiholog.Va va ajuta f. mult. Succes!

...
scris de Adriana.Man., March 14, 2017

Buna ziua. Am o fetita de 7 ani careia nimic nu i convine sau sa i placa. Plange si la scoala,e putin mai retrasa desi isi face prieteni doar ca la un moment dat tot singura ii place mai mult sa stea. Are foarte mult bun simt,nu ii place sa supere pe nimeni chiar daca incaseaza cateodata rautatile colegilor. Acasa este foarte vesela,comunica foarte usor cu mine(mama)insa spre seara la culcare invoca tot felul de motive de a nu merge la scoala. Are o domnisoara invatatoare foarte dragutza de care nu se plange. Ajutati ma va rog cu un sfat ca am impresia ca nu mai am putere de convingere. Mentionez ca nu a fost niciodata pedepsita ,batuta sau certata. Va multumesc anticipat. O zi buna!

Scrie mesaj
busy
 
< Precedent   Urmator >
  • Optimism si armonie la Body Mind Spirit Festival
  • Cu toamna in par
  • Make-up trends pentru sezonul rece
  • Nunta completa si luna de miere perfecta la Targul Ghidul Miresei
  • Umbrele...de toamna
  • Cum sa ai buze frumoase
  • Confortabila, chic si versatila: vesta pentru iarna
Brumi Har
Virtual hair style studio
 
 
Add to Google
RSS 2.0   ATOM 0.3
 
© Inform Media.
Toate drepturile asupra site-ului stilfeminin.ro apartin Inform Media. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a fotografiilor din oricare pagina a site-ului stilfeminin.ro va fi posibila numai cu acordul scris al Inform Media.
Termeni si conditii