Buna fetelor.
Sa va scriu o poveste de viata nu tocmai fericita.
Ma numesc Marina si am 23 de ani. De vreo saptamana ma simt cea mai mare proasta ce poate exista. Am o relatie... (hm, numai relatie nu se poate numii la cum decurge) cu un baiat de 28 de ani. Este insurat de 3 ani dar de o jumatate de an nu mai locuieste cu sotia. Noi vorbim de vreo 2 ani jumatate. Ea, sotia nu mai poarta verigheta de vreo 3 luni, el inca da. Au fost de vreo 2 saptamani si au inaintat actelept divort.
Ne intalnim si imi spune cu zambetul de buze ca cat de fain a fost si cat de mult a ras cu ea si imi tot povestea acolo ce au vb si cum a fost bla bla bla. Imi spune la un momentdat ca doamna presedinte le-a spus ca au timp 2 luni ca sa se gandeasca si eventual sa se razgandeasca (normal asta din partea ei) la care el imi spune ca i-a zis doamnei ca daca se razgandesc atunci se casatoresc din nou. Na zic... bine! Apoi imi povesteste ca a fosrbit cu sotia lui si cica ea l-a intrebat daca isi mai aminteste ce promisiuni si-au facut in timpul facultatii,ca se casatoresc, divorrteaza si se casatoresc din nou! wtf?? am simtit cum mi s-au inmuiat genunchii si nu am mai zis nimic.
Apoi de cu seara ne-am vazut nu am scos nici un cuvant si a trecut... dar de dormit nu am putut. Acum aflu ca se duc impreuna la ziua nepoatei lor care a implinit un an, cica cumnata a invitato si pe ea. Si eu ce fac? Tac din gura si sufar ca o proasta sunt cea mai mare proasta si lasa!!

Nu stiu de ce stau si suport toate magariile lui.
Asta a fost doar o secventa din tot acest timp petrecut impreuna in ultimul an Daca mi-ar spune ca inca maiare sentimete pt ea as intelege si m-as duce cat as vedea dar imi psune ca nu o vrea, dar nici cu mine nu are planuri. Treba ciudata e ca lui ii se pare ca intre noi totul e verde si frumos si eu sufar de ma usuc imediat cum am slabit
Nu stiu de ce sunt asa... eu tot astept sa faca ceva din care sa ne certam..

Spune-ti-mi, de ce nu am taria sa-i dau un sunt exact pe mijloc?