asta spun psihologii'':

''.....Tace in timpul certurilor in loc sa spuna ce-l deranjeaza!

Pe barbati ii intereseaza numai sa aiba dreptate. Vor ca tu sa fii de acord cu orice spun ei si nu le pasa de sentimente. Vrei sa vorbesti pentru ca te-a suparat si vrei sa ajungi la capatul problemei, dar el nici macar nu intelege ce inseamna asta.

Barbatii nu inteleg de ce vrei tu sa discuti-nu a fost cearta ta o discutie? Motivul pentru care ati inceput cearta este ca este barbat si tu esti femeie, lucru care nu este neaparat unul rau.Este ceva cu care va trebui sa te obisnuiesti. ....''

''.... "Daca treceti de prima cearta mare, atunci inseamna ca va iubiti cu adevarat".
Acest lucru pare a corespunde unei logici normale, mai ales daca "momentul de sinceritate" nu aduce la suprafata diferente de vederi ireconciliabile intre voi: vrei/el nu vrea copii; vrei/el nu vrea sa ai o cariera; nu vrei/el vrea sa locuiti cu parintii lui (tai) s.a.m.d.
"Daca va certati tot timpul, inseamna ca nu va suportati, deci, nu va potriviti".
Da si nu. Daca sunteti pe o insula pustie si va improscati cu reprosuri toata ziua, atunci afirmatia de mai sus devine litera de lege. Nu uita insa ca modul in care tu si el va comportati este influentat de interactiunile cu cei din jur! Va certati cu regularitate atunci cand mama lui (sau a ta) se afla in "vizita de lucru"? Atunci, exista sanse ca "buba" sa se afla in alta parte decat in creierele voastre. Iar acest efect "certaret" il poate avea si un cumnat, o matusa, un var sau un nepot.
"Rudele nu ti le alegi, dar prietenii - da. Daca nu-i suporti prietenii, atunci s-ar putea sa ajungi, intr-o zi, sa nu-l mai suporti nici pe el".

Corect, atat vreme cat prietenii lui sunt intangibili sau tabu. Clasica lui "bere cu colegii" care te tine treaza si ingrijorata pana in zori, poate fi la fel de traumatizanta ca si orele tale nesfarsite petrecute la cumparaturi cu prietenele, cand el se invarta prin bucatarie ca un leu in cusca, incercand sa-si gateasca un pranz pe care, mai tarziu, pana si pisica il va refuza cu incapatanare.

"Trecutul trebuie sa ramana trecut. Daca va certati mereu din cauza a ce a fost, nu veti mai avea ocazia de a trai ceea ce este si, poate, nici ceea ce ar putea fi".

Intr-adevar, trecutul este (aproape) intotdeauna sursa tensiunilor care starnesc discursuri furtunoase, reprosuri violente, observatii sarcastice sau intrebari-cu-raspuns-dinainte-stiut. Daca te va lua gura pe dinainte, vei descoperi ca toate prostiile/exagerarile/gafele lui nu s-au sters din "hard-disk-ul" din spatele fruntii tale. Dimpotriva, informatiile se gasesc acolo, in fisiere si rafturi, frumos ordonate, cronologic si/sau pe domenii, mai ceva ca la Biblioteca Nationala. Iar in 99% din cazuri, veti descoperi ca, desi impacarile pareau sa fi sters totul inca de atunci, fiecare dintre voi pastreaza o amintire complet diferita asupra a ceea ce s-a intamplat. Astfel, caruselul "tu ai zis ca…" - "ba nu, tu ai zis ca…" va sfarsi prin a va scoate din minti, daca nu veti gasi forta de a renunta la aceasta recapitulare stupida. ......''