Imn frumusetii

Vii din înalte ceruri sau iesi din adâncime,
O,Frumusete?Reaua si buna ta privire
Împrastie de-a valma si fericiri si crime,
De aceea tu cu vinul te potrivesti la fire.

În ochii tai stau zorii cu serile-mpreuna;
Sarutul tau e-o vraja si-o amfora ti-i gura;
Si când reversi miresme de-amurguri cu furtuna
Se face las eroul,viteaza stârpitura.

Rasari din haul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se tine;
Si bucurii si chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stapâna esti si nimeni nu e stapân pe tine;


Calci peste morti de care îti râzi cu mult dispret;
Ai juvaieruri multe si Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,si-Omorul e un breloc de pret
Pe pântecul tau saltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboara spre tine,lumânare,
Slavindu-te drept torta când a început sa arda.
Acel ce-si strânge lacom iubita-n brate pare
Un muribund ce-n taina mormântul si-l dezmiarda.

Ca vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasa mie,
O,Frumusete! monstru naiv si fioros!
Când ochii tai,surâsul,piciorul tau ma-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag si misterios?

Sirena rea sau înger,draceasca sau divina,
Ce-mi pasa când tu - zâna cu ochi de catifea,
Mireasma,ritm,lucire,o!singura-mi regina!-
Faci lumea nu prea sluta si clipa nu prea grea?

de Charles-Pierre Baudelaire