De Martisor, de primavara, de inimi albastre, va dau in dar una dintre cele mai frumoase poeme ce fost-au intocmite vreodata, un rubayyat de Omar Khayyam:
' Cand te clatini sub povara durerii, cand nu mai ai lacrimi, gandeste-te la iarba care straluceste dupa ploaie!Cand splendoarea zilei te-nnebuneste, cand doresti ca o noapte fara sfarsit sa se intinda peste lume, gandeste-te la desteptarea unui copil!'e una dintre primele traduceri din acest autor, facuta in 1945, de catre Al.T.Stamatiad.

frumos

Voi nu aveti poeme preferate de oferit in dar?

si de la mine un poem preferat:

Pe lânga plopii fara sot
Adesea am trecut;
Ma cunosteau vecinii toti -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tau ce stralucea
Privii atât de des;
O lume toata-ntelegea -
Tu nu m-ai înteles.

De câte ori am asteptat
O soapta de raspuns!
O zi din viata sa-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O ora sa fi fost amici,
Sa ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O ora, si sa mor.

Dându-mi din ochiul tau senin
O raza dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trait în veci de veci
Si rânduri de vieti,
Cu ale tale brate reci
Înmarmureai maret,

Farò della mia anima uno scrigno
per la tua anima,
del mio cuore una dimora
per la tua bellezza,
del mio petto un sepolcro
per le tue pene.
Ti amerò come le praterie amano la primavera,
e vivrò in te la vita di un fiore
sotto i raggi del sole.
Canterò il tuo nome come la valle
canta l'eco delle campane;
ascolterò il linguaggio della tua anima
come la spiaggia ascolta
la storia delle onde.

~ Kahlil Gibran ~

E sto abbracciato a te
senza chiederti nulla, per timore
che non sia vero
che tu vivi e mi ami.
E sto abbracciato a te
senza guardare e senza toccarti.
Non debba mai scoprire
con domande, con carezze,
quella solitudine immensa
d'amarti solo io.

~ Pedro Salinas ~

Ho scelto te

Nel silenzio della notte,
io ho scelto te.
Nello splendore del firmamento,
io ho scelto te.
Nell'incanto dell'aurora,
io ho scelto te.
Nelle bufere più tormentose,
io ho scelto te.
Nell'arsura più arida,
io ho scelto te.
Nella buona e nella cattiva sorte,
io ho scelto te.
Nella gioia e nel dolore,
io ho scelto te.
Nel cuore del mio cuore,
io ho scelto te.

~ S. Lawrence ~

Perche' ti amo

Perche' ti amo, di notte son venuto da te
cosi' impetuoso e titubante
e tu non me potrai piu' dimenticare
l' anima tua son venuto a rubare.

Ora lei e' mia - del tutto mi appartiene
nel male e nel bene,
dal mio impetuoso e ardito amare
nessun angelo ti potra' salvare.

~ Herman Hesse ~

Il vero amore non lascia tracce

Come la bruma non lascia sfregi
Sul verde cupo della collina
Così il mio corpo non lascia sfregi
Su di te e non lo farà mai

Oltre le finestre nel buio
I bambini vengono, i bambini vanno
Come frecce senza bersaglio
Come manette fatte di neve

Il vero amore non lascia tracce
Se tu e io siamo una cosa sola
Si perde nei nostri abbracci
Come stelle contro il sole
Come una foglia cadente può restare
Un momento nell'aria
Così come la tua testa sul mio petto
Così la mia mano sui tuoi capelli

E molte notti resistono
Senza una luna, senza una stella
Così resisteremo noi
Quando uno dei due sarà via, lontano

~ Leonard Cohen ~

Sonetto XVII

Non t'amo come se fossi rosa di sale, topazio
o freccia di garofani che propagano il fuoco:
t'amo come si amano certe cose oscure,
segretamente, tra l'ombra e l'anima.

T'amo come la pianta che non fiorisce e reca
dentro di sé, nascosta, la luce di quei fiori;
grazie al tuo amore vive oscuro nel mio corpo
il concentrato aroma che ascese dalla terra.

T'amo senza sapere come, né quando, né da dove,
t'amo direttamente senza problemi né orgoglio:
così ti amo perché non so amare altrimenti

che così, in questo modo in cui non sono e non sei,
così vicino che la tua mano sul mio petto è mia,
così vicino che si chiudono i tuoi occhi col mio sonno.

~ Pablo Neruda ~

Tratto da cento sonetti d'amore.
"Presente anche nel film Patch Adams"

Sabbie Mobili

Demoni e meraviglie
Venti e maree
Lontano di gia' si e' ritirato il mare
E tu
Come alga dolcemente accarezzata dal vento
Nella sabbia del tuo letto ti agiti sognando
Demoni e meraviglie
Venti e maree
Lontano di gia' si e' ritirato il mare
Ma nei tuoi occhi socchiusi
Due piccole onde son rimaste
Demoni e meraviglie
Venti e maree
Due piccole onde per annegarmi.

~ Jacques Prevert ~

Quando ti chiedi cos'è l'amore,
immagina due mani ardenti
che si incontrano,
due sguardi perduti l'uno nell'altro,
due cuori che tremano
di fronte all'immensità di un sentimento,
e poche parole
per rendere eterno un istante.

~ Alan Douar ~

Desiderio

Solo il tuo cuore ardente
e niente più.
Il mio paradiso un campo
senza usignolo né lire,
con un fiume discreto
e una fontanella.
Senza lo sprone del vento
sopra le fronde
né la stella che vuole
essere foglia.
Una grandissima luce
che fosse lucciola
di un'altra,
in un campo di
sguardi viziosi.
Un riposo chiaro
e lì i nostri baci,
nèi sonori dell'eco,
si aprirebbero molto lontano.
Il tuo cuore ardente,
niente più.

~ Garcia Lorca ~

Sonetto XXIV

Il mio occhio s'è fatto pittore ed ha tracciato
L'immagine tua bella sul quadro del mio cuore;
il mio corpo è cornice in cui è racchiusa,
Prospettica, eccellente arte pittorica,
Ché attraverso il pittore devi vederne l'arte
Per trovar dove sia la tua autentica immagine dipinta,
Custodita nella bottega del mio seno,
Che ha gli occhi tuoi per vetri alle finestre.
Vedi ora come gli occhi si aiutino a vicenda:
I miei hanno tracciato la tua figura e i tuoi
Son finestre al mio seno, per cui il Sole
Gode affacciarsi ad ammirare te.
Però all'arte dell'occhio manca la miglior grazia:
Ritrae quello che vede, ma non conosce il cuore

~ William Shakespeare ~

Senza di te

Non posso esistere senza di te.
Mi dimentico di tutto tranne che di rivederti:
la mia vita sembra che si arresti lì,
non vedo più avanti.
Mi hai assorbito.
In questo momento ho la sensazione
come di dissolvermi:
sarei estremamente triste
senza la speranza di rivederti presto.
Avrei paura a staccarmi da te.
Mi hai rapito via l'anima con un potere
cui non posso resistere;
eppure potei resistere finché non ti vidi;
e anche dopo averti veduta
mi sforzai spesso di ragionare
contro le ragioni del mio amore.
Ora non ne sono più capace.
Sarebbe una pena troppo grande.
Il mio amore è egoista.
Non posso respirare senza di te.

~ John Keats ~

Core analfabbeta

Stu core analfabbeta
tu ll'he purtato a scola,
e s'è mparato a scrivere,
e s'è mparato a lleggere
sultanto na parola:
"Ammore" e niente cchiù.

~ Totò ~

Sogno infinito

Voglio fuggire via con te
lontano da questo mondo materiale
dove non si sa mai cosa fare
dove non si sa mai cosa credere.
Voglio evadere queste regole perpetue ed oppressive.
Voglio percorrere strade senza fine,
boschi senza limiti, spazi infiniti.
Camminerò e volerò con te,
io e te soli con le nostre illusioni,
coi nostri pensieri, coi nostri amori.
Il tempo perderà i suoi valori
neutralizzando i nostri dolori.
Tutti gli Dei saranno invidiosi,
anche gli angeli vorranno seguirci
oramai stanchi del loro paradiso.
Ci scambieremo parole d'amore,
l'atmosfera si tingerà di ogni colore
ed anche i fiori impareranno a fare l'amore.
Ma anche se tutto questo è finto
sarà bellissimo questo sogno infinito.

~ Ferdinando ~

Ho scelto

Ho scelto te amore mio
ti ho scelto
nei momenti difficili
della nostra storia
ed in quelli gioiosi
ti ho scelto
nei giorni sempre uguali
e in quelli ricchi di emozioni
ti ho scelto
sotto il sole d'estate
e sotto la pioggia d'inverno
ti ho scelto
e sento che anche tu
l'hai fatto insieme a me!

~ Anna ~

L’evidenza di un amore

L’evidenza di un amore
Non si può nascondere,
quando nasce un sentimento
esalano da dentro
eccitazioni che stabiliscono
calde relazioni anche se non lo vuoi.
L’evidenza di un amore
Non si può comprendere
Per le vie della ragione
Con inutili argomenti.
Più reale del reale
La tua immagine in me,
non mi stanco di pensarti,
mi sento vivere.
Ho bisogno di te!
Hai bisogno di me!
Non posso fingere.
L’esigenza di amare
Non si può estinguere.
Cosa mai sarebbe il mondo
Senza il cielo dentro il mare.
Una calma naturale
Si impadronisce di me,
quando siedi al mio fianco
ritorno a vivere.
L’evidenza di un amore
Non si può nascondere,
quando nasce un sentimento
esalano da dentro
eccitazioni che stabiliscono
calde relazioni
anche se non lo vuoi.

~ Juri Camisasca ~

Mircea Cartarescu - Dragostea
deasupra mamei rasarise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetita
si parul ei era din suvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
îsi netezi rochita
si privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru si de atâta negru scânteietor
pe câmp musetelul se întunecase.

mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, ca aproape-l putea atinge cu buzele
iar parul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orga.
rosul curcubeului era negru.
si oranjul lui era negru.
si galbenul lui era negru.
si verdele lui era negru.
si albastrul lui era negru.
si indigoul lui era negru.
doar violetul lui ramânea violet.
violetul lui era un suvoi care se pierdea în mare.

mama stiu atunci ca este pierduta.
avea sa cunoasca dragostea.
si brusc umbra ei pe safaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene si oase.
mama sui într-o corabie din pânza de paianjen
si o porni în sus pe curcubeu.

umbra ei, cu vertebre si intestine
îi continua joaca.

2

era o corabie din pânza de paianjen.
calatorea pe marginea curcubeului negru
ca pe marginea unei batiste cu chenar.
mama vedea în jur norii de staniol
care îi reflectau chipul.
din când în când, bombardierele americane
se încurcau în cuiburile de paianjen
ale tambuchiului, ale bocaportului
dar mama, la etrava
le apuca delicat între degete
si le lansa apoi, descurcate si zbârnâind
ca pe niste modele din balsa si celofan.

înca era curajoasa, desi în corpul de portelan
picurase stropul de sânge.
desi parului ei sapat în diamant
i se tocisera vârfurile.
desi sub bluza ei de guma arabica
i se arcuisera sânii.
înca era curajoasa
înca era orbitoare.

3

umbra mamei, printre vilele verzi,
printre tecarii albastri
arunca un ciob de sticla în casute reci de sotron.
veni amurgul
ca un animal de carne transparenta
ca o floare cu petalele de gingii.
venira apoi stelele
si începura sa pasca vilele verzi
tecarii albastri.
umbra mamei capata organe ciudate:
trese,
decoratii,
cravase.

îi crescu par pe piept si pe antebrate.
îi crescu par pe falangele degetelor.
îi crescu capacitatea craniana.
dar asta nu avea sa-l salveze.

4

o pisica deschise ochii si vazu o farfurie neagra
în care o femeie neagra îi turna un fir de lapte negru.
un vatman intra într-un depou negru.
un fluture se aseza pe un zid negru.
doar curcubeul mai scânteia
aruncând flacari negre.

venise vremea dragostei, sfârsitul lumii.
venise apocalipsa, care e dragostea.
venise fiara care latra flacara
venise aparatul cu manometre, cadrane, cilindri, biele, bujii, globuri de sticla, curele de transmisie
si care pompa sub pielea stelelor ameteala
venise pipaitul cu mirosul în lesa
venise vazul cu auzul în colivie
venise fiinta cu neantul încolacit dupa gât
venise înghesuiala, fier lânga plastic, otel lânga sticla, enzime lânga ciment,
clor lânga pânza si frunze în glande si oase în roua si
ochi în stilouri si falci suprapuse si gheare si pioneze
si nori si papusi si oceane

totul în tot
tot peste tot
dinti în dinti si gura în gura si sex în sex si coaste în coaste
si istorie si piulite si figuri de stil
si permanganat de sodiu si flori cu petale, sepale, stamine, pistil
toti iubind totul
toti fecundând totul
peste tot numai apte si apti
numai icre si lapti
încât cosmosul de lumine
vazut de departe, e doar fiara care se împreuneaza cu sine
fiara din apocalipsa
eclipsa de spirit,
eclipsa.

5

dar mama era deasupra
era înca de neatins
ea naviga pe arcul curcubeului deasupra lumii negre
si oasele iliace îi crescusera ca niste aripi galbui, ca de flutur,
mama-si lua zborul vâslând din oasele iliace
peste acoperisuri si paratraznete
pâna ajunse în luna.

6

luna era un mare balon de sapun
ce reflecta în curbura lumea de jos
ea atragea copacii si scotea petalele din boboci
ea forma în profunzimea pamântului florile de mâna
ea pieptana cristalele de cuart
desuruba femeile batrâne ca pe papusile chinezesti
si scotea din ele adolescente
desuruba adolescentele si scotea fetite
desuruba fetitele si scotea un oftat.
luna cea galbena
plutea deasupra curcubeului negru
iar mama patrunse în ea, se ghemui acolo
lipindu-si aripile una de alta.

7

umbra mamei se zbatea-n plina dragoste
cu uniforma ferfenita, cu buletinul fâsii
îsi croia drum prin dor, prin langoare
prin luxura, prin pasiune, prin emotie, prin lascivitate
caci
- dragoste ! urlau caloriferele
- dragoste ! draperiile
- dragoste ! magazinele de piese auto
- dragoste ! sobolanii
umbra mamei printre racitoarele negre
cu gheata neagra, facea pasi negri
zgâriat de uneltele negre-ale dragostei.

8

luna cea galbena
plutea deasupra curcubeului negru.
aripile mamei începura sa se destrame
fata i se lati, ochii se spalacira
pâna substanta corpului ei se omogeniza cu a lunii.
doar scheletul subtire se mai vazu
prin transparenta, o vreme.

9

tata vazu deodata rasarind luna.
deasupra bucurestiului, deasupra atelierelor ITB
rasarise luna mai mare decât pamântul.
si toate obiectele negre siroira umbre colorate
si umbra mamei, tata, siroi o umbra colorata
cu trupul subtire si craniu enorm.
dragostea neagra nu era dragoste.
sculele negre nu erau scule.
fusese fiara, cosmarul negru, apocalipsa, trezia
fusese realul, stihia.
"ciudat vis am visat", gândi tata
"în care se facea ca lumea exista".

10

craniul tatalui deveni urias
gândirea sa deveni infinita
vointa sa deveni fara frâna
puterea sa deveni fara margini.
privi orasul si orasul se darima.
spuse o vorba si galaxia se sfarâma
întinse aripi si se înalta
vâslând înspre stele
strapungând cu imaginatia miliarde de lumi paralele
simtând pe spinare curentul rece al sorilor
darâmând cu aripi de liliac orice scara a valorilor
prin probabil, prin vesnic, prin niciodata
înota cu fata nealterata
pe când respira
trecuturi si viitoruri de mucava.
între degetele perlate
purta o floare cu patru petale unificate
si purta un ochi albastru în loc de craniu
de care îi atârna corpul subtire si straniu.

11

tata ajunse în fata lunii.
scheletul mamei se topise-n substanta ei.
luna emise o limba de flacara
si ceea ce era nici tu, nici eu, nici el
persoana a patra de neconceput, se târî înspre globul de foc.
si dragostea avu loc.

12

si dragostea avu loc
si globul întra în vibratie
si-n jurul lui se adunara - de unde? de când? -crochiuri si guase
proiectii ortogonale, machete, simulari pe calculator
scheme de masini, materiale didactice
formule algebrice.
si-n acest nor ireal sfera se sfarâma
în doua, în patru, în opt, în saisprezece
în treizeci si doua, în saizeci si patru
pâna deveni un arici de mare, apoi un viermisor,
un peste primitiv, o broasca, o pasare
un oposum, un cimpanzeu, un copil
un val, un astru, o floare,
un nor, o cascada, un cleste,
un viscol, o poezie, un sabot, un tramvai
o lume, o musca, o structura economica, un preot, un icosar
amintirea unei nopti de dragoste, proiectul frasinului de a mai înfrunzi
o data, zâmbetul inconfundabil al cristinei, toate ferestrele, tuturor blocurilor din toate orasele lumii, toate bacteriile existente în corpul oceanului, o vulpe
care uda zapada de sânge rozându-si piciorul prins în capcana, dragostea, ura, agonia, fatalitatea, toate manuscrisele si tipariturile, rasele de oameni care
vor exista peste zece miliarde de ani, camera în care scriu acest poem si fiecare litera din el, posibilitatea de a nu fi scris niciodata nimic, de a nu fi
mircea cartarescu si de a nu fi existat niciodata si de a nu fi existat nimic niciodata
caci dragostea este totul
iar totul este facut mai ales din nimic.

Poezie de dragoste

Nichita Stanescu


Ploaie în luna lui Marte
Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

Mihai Eminescu
Luceafarul
A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti
Si mindra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.

Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Linga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Privea în zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.

Il vede azi, il vede mini,
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamini,
Ii cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima
Visind ale ei timple
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se imple.

Si cât de viu s-aprinde el
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Când ea o sa-i apara.

*

Si pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Tesind cu recile-i scântei
O mreaja de vapaie.

Si când în pat se-ntinde drept
Copila sa se culce,
I-atinge miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Si din oglinda luminis
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batind inchisi
Pe fata ei intoarsa.

Ea il privea cu un suris,
El tremura-n oglinda,
Caci o urma adânc în vis
De suflet sa se prinda.

Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftind din greu suspina:
- "O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!

Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!"

El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;

Si apa unde-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adânc necunoscut
Un mândru tinar creste.

Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestrei
Si tine-n mâna un toiag
Incununat cu trestii.

Parea un tinar voievod
Cu par de aur moale,
Un vinat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afara.

- "Din sfera mea venii cu greu
Ca sa-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.

Ca în camara ta sa vin,
Sa te privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
Si m-am nascut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.

Colo-n palate de margean
Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte."

- "O, esti frumos, cum numa-n vis
Un inger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;

Strain la vorba si la port,
Lucesti fara de viata,
Caci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau ma-ngheata."

*

Trecu o zi, trecura trei
Si iarasi, noaptea, vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el în somn
Aminte sa-si aduca
Si dor de-al valurilor domn
De inim-o apuca:

- "Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!"

Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere;

In aer rumene vapai
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Si din a chaosului vai
Un mândru chip se-ncheaga;

Pe negre vitele-i de par
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevar
Scaldat în foc de soare.

Din negru giulgi se desfasor
Marmoreele brate,
El vine trist si ginditor
Si palid e la fata;

Dar ochii mari si minunati
Lucesc adânc himeric,
Ca doua patimi fara sat
Si pline de-ntuneric.

- "Din sfera mea venii cu greu
Ca sa te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin', odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.

O, vin', în parul tau balai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri sa rasai
Mai mindra decât ele."

- "O, esti frumos cum numa-n vis
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!

Ma dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei ma dor,
Privirea ta ma arde."

- "Dar cum ai vrea sa ma cobor?
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare?"

- "Nu caut vorbe pe ales,
Nici stiu cum as incepe -
Desi vorbesti pe inteles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei cu crezamint
Sa te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pamânt,
Fii muritor ca mine."

- "Tu-mi cei chiar nemurirea mea
In schimb pe-o sarutare,
Dar voi sa stii asemenea
Cât te iubesc de tare;

Da, ma voi naste din pacat,
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi sa ma dezlege."

Si se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

*

In vremea asta Catalin,
Viclean copil de casa,
Ce imple cupele cu vin
Mesenilor la masa,

Un paj ce poarta pas cu pas
A-mparatesii rochii,
Baiat din flori si de pripas,
Dar indraznet cu ochii,

Cu obrajei ca doi bujori
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza pinditor
Privind la Catalina.

Dar ce frumoasa se facu
Si mindra, arz-o focul;
Ei Catalin, acu-i acu
Ca sa-ti incerci norocul.

Si-n treacat o cuprinse lin
Intr-un ungher degraba.
- "Da' ce vrei, mari Catalin?
Ia du-t' de-ti vei de treaba."

- "Ce voi? As vrea sa nu mai stai
Pe ginduri totdeuna,
Sa rizi mai bine si sa-mi dai
O gura, numai una."

- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
Da-mi pace, fugi departe -
O, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte."

- "Daca nu stii, ti-as arata
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te minia,
Ci stai cu binisorul.

Cum vinatoru-ntinde-n cring
La pasarele latul,
Când ti-oi intinde bratul sting
Sa ma cuprinzi cu bratul;

Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramiie...
De te inalt de subtiori
Te-nalta din calciie;

Când fata mea se pleaca-n jos,
In sus ramii cu fata,
Sa ne privim nesatios
Si dulce toata viata;

Si ca sa-ti fie pe deplin
Iubirea cunoscuta,
Când sarutindu-te ma-nclin,
Tu iarasi ma saruta."

Ea-l asculta pe copilas
Uimita si distrasa,
Si rusinos si dragalas,
Mai nu vrea, mai se lasa,

Si-i zise-ncet: - "Inca de mic
Te cunosteam pe tine,
Si guraliv si de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...

Dar un luceafar, rasarit
Din linistea uitarii,
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii;

Si tainic genele le plec,
Caci mi le imple plinsul
Când ale apei valuri trec
Calatorind spre dinsul;

Luceste c-un amor nespus,
Durerea sa-mi alunge,
Dar se inalta tot mai sus,
Ca sa nu-l pot ajunge.

Patrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
In veci il voi iubi si-n veci
Va raminea departe...

De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca niste stepe,
Dar noptile-s de-un farmec sfânt
Ce-l nu mai pot pricepe."

- "Tu esti copila, asta e...
Hai s-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Si nu ne-or sti de nume.

Caci amindoi vom fi cuminti,
Vom fi voiosi si teferi,
Vei pierde dorul de parinti
Si visul de luceferi."

*

Porni luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe,
Si cai de mii de ani treceau
In tot atitea clipe.

Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele -
Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele.

Si din a chaosului vai,
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentii,
Cum izvorau lumine;

Cum izvorind il inconjor
Ca niste mari, de-a-notul...
El zboara, gând purtat de dor,
Pin' piere totul, totul;

Caci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca în zadar
Din goluri a se naste.

Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitarii celei oarbe.

- "De greul negrei vecinicii,
Parinte, ma dezleaga
Si laudat pe veci sa fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;

O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
Caci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi în schimb
O ora de iubire...

Din chaos, Doamne,-am aparut
Si m-as intoarce-n chaos...
Si din repaos m-am nascut.
Mi-e sete de repaos."

- "Hyperion, ce din genuni
Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;

Tu vrei un om sa te socoti,
Cu ei sa te asameni?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.

Ei numai doar dureaza-n vint
Deserte idealuri -
Când valuri afla un mormânt,
Rasar în urma valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.

Din sinul vecinicului ieri
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarasi soare;

Parind pe veci a rasari,
Din urma moartea-l paste,
Caci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste.

Iar tu, Hyperion, ramii
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvintul meu dentii -
Sa-ti dau intelepciune?

Vrei sa dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Sa se ia muntii cu paduri
Si insulele-n mare?

Vrei poate-n fapta sa arati
Dreptate si tarie?
Ti-as da pamintul în bucati
Sa-l faci imparatie.

Iti dau catarg lânga catarg,
Ostiri spre a strabate
Pamintu-n lung si marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

Si pentru cine vrei sa mori?
Intoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pamânt ratacitor
Si vezi ce te asteapta."

*

In locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina si-o revarsa.

Caci este sara-n asfintit
Si noaptea o sa-nceapa;
Rasare luna linistit
Si tremurind din apa.

Si imple cu-ale ei scântei
Cararile din cringuri.
Sub sirul lung de mindri tei
Sedeau doi tineri singuri:

- "O, lasa-mi capul meu pe sin,
Iubito, sa se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;

Cu farmecul luminii reci
Gindirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi.

Si de asupra mea ramii
Durerea mea de-o curma,
Caci esti iubirea mea dentii
Si visul meu din urma."

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fata;
Abia un brat pe git i-a pus
Si ea l-a prins în brate...

Miroase florile-argintii
Si cad, o dulce ploaie,
Pe crestetele-a doi copii
Cu plete lungi, balaie.

Ea, imbatata de amor,
Ridica ochii. Vede
Luceafarul. Si-ncetisor
Dorintele-i increde:

- "Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n codru si în gând,
Norocu-mi lumineaza!"

El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea ma simt
Nemuritor si rece."


-------------------------------------------------------------------------

de cate ori o citesc..ma i-a un fior si ma uimeste de fiecare data...

Imn frumusetii

Vii din înalte ceruri sau iesi din adâncime,
O,Frumusete?Reaua si buna ta privire
Împrastie de-a valma si fericiri si crime,
De aceea tu cu vinul te potrivesti la fire.

În ochii tai stau zorii cu serile-mpreuna;
Sarutul tau e-o vraja si-o amfora ti-i gura;
Si când reversi miresme de-amurguri cu furtuna
Se face las eroul,viteaza stârpitura.

Rasari din haul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se tine;
Si bucurii si chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stapâna esti si nimeni nu e stapân pe tine;


Calci peste morti de care îti râzi cu mult dispret;
Ai juvaieruri multe si Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,si-Omorul e un breloc de pret
Pe pântecul tau saltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboara spre tine,lumânare,
Slavindu-te drept torta când a început sa arda.
Acel ce-si strânge lacom iubita-n brate pare
Un muribund ce-n taina mormântul si-l dezmiarda.

Ca vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasa mie,
O,Frumusete! monstru naiv si fioros!
Când ochii tai,surâsul,piciorul tau ma-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag si misterios?

Sirena rea sau înger,draceasca sau divina,
Ce-mi pasa când tu - zâna cu ochi de catifea,
Mireasma,ritm,lucire,o!singura-mi regina!-
Faci lumea nu prea sluta si clipa nu prea grea?

de Charles-Pierre Baudelaire

Mary Torres(MarYSol)
Perú - USA



La Pasión yace moribunda

El tiempo pasa y es inexorable
el descenso al espacio del silencio.
Mi corazón se muestra vulnerable,
a veces esquivar los años pienso.


Quisiera revestirme de verano,
vivir de fantasías y quimeras,
y de amor y de vida darme un baño,
cubrirme de utopías pasajeras.


Espesa nieve cubre mi cabello,
las grietas en mi rostro ya se notan,
en mi viaje complacida me llevo
vivencias, tesoros que se valoran.


Se acabaron los sueños en mi vida,
desciendo la pendiente vacilante,
voy sola, se apresura mi partida,
es inevitable, he de ser valiente.


Yace la pasión en mí, moribunda,
no puedo aplazar más la despedida,
la sensatez inunda ya mi mundo,
debo al ocaso dar la bienvenida.

Dora Forletti
Argentina




Mi Verso


Mi verso me invade, divaga, se aleja,…
se hunde en el fondo del abismo,
navega por el cielo cristalino
empapando sus alas de cariño.


Vive en la paz, en el silencio,...
busca presto un nuevo clamor,
hurga los misterios de la vida,
se esconde en el hueco del dolor.


Se transforma en pura esencia
con mil perfume de flores,
acaricia la brisa tentadora
diluyendo sus bellos colores.


Atrapa las sonrisas y el llanto,
las miradas de dicha y de dolor,
abraza el alma de las cosas...
cambiando palabras por... amor .



Hoy


Este día mío, único, irrepetible,
deseo vivirlo con una ilusión,
robarle al tiempo un sueño imposible,
treparme a la cima de la emoción.

Correr por los prados que adorna el rocío,
bañarme de cielo, de aire, de sol,
contar uno a uno los espacios vacíos
que dejan los seres en mi corazón.

Fundirme en la brisa que besa los árboles,
cantar en silencio una dulce canción,
pisar el espejo cristalino del charco,
decirle "te amo" a la creación.

Viajar por la luz tibia de la infancia,
contar las luciérnagas, pintar una flor,
beber en el fresco manantial de la vida,
decir muy bajito la palabra "AMOR"...

CONVORBIRE INTIMA Tu esti un cer de toamna în dulce transparenta, In mine însa plînge tristetea-n flux pustiu, Pe buzele-mi simtindu-i greoaia persistenta A mitului tacerii cu gustul vinetiu. — Ti-aluneci mina-n sînu-mi cutremurat de jale; Zadarnic, minunato, aici e-un loc pradat De ghearele si dintii femeilor fatale, Ce inima, ca bestii feroce, mi-au mîncat. Mi-e sufletul ca templul prea-pingarit de gloate: Se-mbata, scuipa, tipa, dau foc si se ucid!... — Ci trupul tau e-n taina miresmelor curate!... O, Frumusete, biciu-ti in sîngele-mi placid Izbeasca cu vapaia-i atotmistuitoare Spre-a arde-aceste zdrente ramase de la fiare!

CHARLES BAUDELAIRE FLORILE RÂULUI
ÎNTSE DUMNEZEU SI SATAN Creeaza, oare, Baudelaire Florile raului dupa modelul DivineiComedii, dupa cum au crezut unii Istorici literari ? Chiar daca am afirma acest lucru, o uriasa diferenta se impune: mijloacelor naturale dantesti, stelelor io lumineaza iesirea din infern li se prefera paradisul artificial aureolat «In o lumina rece si metalica a reflexelor stinse. Sentimentul bucuriei ingenui Mie «iibstltuit prin constiinta macinatoare a pacatului primar. In orice caz, Paradliul si Infernul se amesteca, devin substituibile si chiar identificabile. Niwrelr e scos din inima framîntata a poetului (Paysage). Nlrft/lle Parisului, in care se naste la 9 aprilie 1821 si in care moare I* Al «iigimt 1867, sint cutreierate «de demoni» porni)! sa sporeasca Raul, de l'iomtnjla in persoana (Amurgul), de vesnic muritorii admirati de Mi tm h ii însasi (Dans macabru). Orice reflex paradisiac a disparut din • «Muica misterelor. Dupa ce ii moare tatal, cind împlinise doar sase ani, im iiimnu sa, care era totdeauna pentru el «un idol si un camarad», se iri AnAiorcstc cu generalul Aupick, Baudelaire traieste prima fisura de ordin e»Uirii|!ul. Accepta, bineînteles, modelul de tompprtqn'pnt etic al vesnicului Milllni; «Sentimentul singuratatii inca din copilarie. In ciuda familiei — si Mal Mim In mijlocul camarazilor — sentimentul unui destin vesnic solitar». Amhuiui-h singuratatii din interior, in numele eului sau autentic, si opunerea l»itit r« lumii aduce si specifica culoare ontologica creatiei sale. Fiinta sa (mu» in regimul Alteritatii si al permanentei dedublari, extremele între (Mclleaza fiind Dumnezeu si Satan. Dragostea lui de asemenea se », impartindu-se dramatic'tntre o Madona, Apollonie Sabatier »i iwtwtliuata pariziana totala, africana Jeanne Duval. Intre o «Venus alba» »i ti • Vcniw neagra» se consuma sentimentul duplicitar al poetului, urcind •|tm nfrni de senzatii celeste si coborind brusc in dragostea pagina si irhiaIA. SplcmiLparizian demonstreaza unul dintre sentimentele cele mai ti nobile, ii transforma dintr-o valoare naturala in una artificiala, intr-o asemenea realitate sufleteasca dominata de accentul hotarit, ««IIimiIi ti terestru al melancoliei, de trairea intensa, pesimista si byroniana, •Im|i» cum noteaza poetul însusi, "împacarea mindra, orgolioasa cu Satan. .....i Iul Dumnezeu se prabuseste, determinind eul la închiderea in cercul •iH|iirlHA|ll. Ilnudelaire se complace in cadere: «Cel ce se leaga de o Hfc«ni, ndlca de prezent, mi se pare un om rostogolindu-se într-o rîpa si i«tf>, viind «o se agate de tufe, le-ar smulge si le-ar duce cu el». Ripa nprvtrnintA nu e declt abisul ontologic, din care Baudelaire va culege cenusile , (I) Intre dumnezeu si sat an IiImcJII, adincurile cutremurate ale sentimentului Mortii, reflexele mate ale Albului vidului launtric. Daca poetii romantici, spune Thibaudet, au cautat geniul luminos al crestinismului, Baudelaire s-a dedicat cautarii nu In universul naturii, ci in întunericul constiintei, a unui geniu al cato- licismului. Oricum, acest geniu al dezgustului si ororii universale facea epoca literara ti Bmnctlcre Întrevedea in el, la 1887, un fel de idol oriental, monstruos, a carul diformitate naturala era subliniata de culori stranii si excesive. l'.xtnzul vietii si oroarea de viata, pe care si-o recunoaste însusi poetul, nseaza opera baudelairiana pe axul fiintial jtnmnp.7p.ipsi-n-snianV- T"«- siunea e alimentata mereu de dezbinul launtric, de opozitia fata de tot ce este Natura^ în locul Poetului-rapsod, Poetului-pasare care-si propaga cintecul cu mijloace orfice se Impune acum Poetul cobor» din cerurile senine ale inspiratiei in exilul sau pamintesc: «Poetul e asemeni acestui print de noruri, /De-o seama cu furtuna, sfidindu-i pe arcasi;/ Dar surghiunit pe tarmuri, hulit si fara zboruri,/ Cu aripile-i vaste se-mpiedica in pasi» (aici si In continuare versurile sint citate în traducerea lui'Radu Cârneci). Universul, in fata Poetului-Albatros, nu mai apare ca un Tot armonios, ci ca o «pjdure^ de simboluri», ca o tesatura enorma de semne care nu reveleaza, ci tain- uiesc, nu descifreaza, ci lncifreaza, vraja padurii fiind dulce-amagitoare, iar întunericul ei sporeste, întrerupind drumurile cunoasterii (in sensul lui Heidegger) .'Poetului nu-i ramîne decit nazuinta firava de a gasi miraculoasa cheie a acestor analogii greu perceptibile, acestor ingînari ezoterice de culori, parfumuri, sonujl Natura nu se bizuie doar pe lucrarea acestui Triecânism ascuns al legaturilor tainice sub semnul Totului armonios, ci sl pe o daruire sub semnul Necunoscutului si Zadarniciei: «Si cite flori cu- alcasa haina /Parfumul straniu ca o taina/ îl dau tacerilor adinei !» Însusi poetul are un atit de puternic sentiment de frica în fata acestei familiaritati cu extremele, cu negativul ducator spre Neant incit ii scrie mamei sale, doamna Aupick, in 1857, anul aparitiei volumului Les Fleurs du Mal : «Aceasta carte, al carei titlu Florile raului spune totul, este acoperita, veti vedea, de o frumusete sinistra si rece ; a fost facuta cu furie si perseverenta. Dovada valorii sale pozitive este tot ceea ce se spune rau despre ea. Cartea înfurie oamenii. De altminteri, îngrozit eu însumi de oroarea pe care o voi inspira am modificat o treime în corecturi». Frumusetea sinistra sijec&#321;&#321;&}& un însemn al modernitatii si prin postu- larea ci ca norma estetica Baudelaire se impune ca primul mare poet modern. Dupa Verlaine, origimtlitatailuijgofundaconstalnTfireprezentat î) puternic si esential omul modern, modelat de rafinamentele unei civilizatii • excgsiyjEUjaracjertzate mai Cjoeajaljjrin^oculnervQs si drogarea sîngelui si creierului. T.S. Eliot ii considera, în plin secolul nostru, «cel maijnare exemplu de poezie modpxnft în orjf|P îîmha». iar Paul Valery constata, In 1924, ca «ra*oiianja_npp.rpi imjrp. si fnarte putin voluminoasejijui Bauds- îairg umjip jnra. tQatfl sfcra pitira » Si inca în multe alte marturii ale poetilor secolului XX, autorul Florilor raului apare cu chipul de ctitor (II) Intre dumnezeu si sat an întinerit al poeticii moderne. Exegetul ei german, Hugo Friedrich ne pro- pune o summa de caracteristici, deduse atit din textele baudelairiene cit |l din preluarile tezelor lor programatice la Rimbaud, Mallarme, Eliot sau Apollinaire. Cea dintii trasatura fundamentali a lui Baudelaire este disci- pllnn spirituala aflanpezinea constantei sale artistiogj y nini p"^tj(; imp^fillj"* bi l ri C Bdl p s gj mp^fillj *c bine cu spiritul critic. Cu Baudelaire .începe fenomenul depersonalizarii Urltll mod&#321;rnerinjre_euLljrj&#321;_5Lce! .empiric aparind o diferentl~ontologicâ li anwntJLJmpersonalitatea e obtinuta prin travaliu intens, prin deliberare •târultoare, metodica. Spaima, impasul si caderea In fata idealitatii rivnite iu ardoare, dar niciodata atinse sint asumate ca «destin». Poeziile reiau doar clteva leme care sint variante ale unei tensiuni fundamentale Intre ««Imitam si ideajijajeJ[SuferintaJlransforniata in dezo!aie1_iaxjKIfijfina iiiainn|fl ia nihilism, poate avea un efect catharctic prin forma perfecta: 1 i mii u'iilo* privilegiu ai arte), spune Baudelaire, ca oribilul, artistic M#H*M)i, a*flvi', Mirai tic fum Inalli' «Din urli, poetul va face sa ii i «iriii ^tiiilrlnlclaii, In cnre se asociaza i |himIiii ni iii ii* , un mijloc de a soca cititorul ilmn ii.nul mIikIiii liMiuiriairian este un homo duplex .n i.mr. |>.•tul Miirniu ti cel ceresc, prclulnd unele forme |l pHNHi n ni' i rrttiiiisimiiiii. Acesti poli — raul adus de Satana >a ajoalt — Miimiirn/fl evadarea din cercul strimt al realului. iii» un ning al sunetelor, siluind In prim plan nu fondul, ci i|a lormalA. kcgluu facultajilp»''omenesti este, la Baudelaire, i nir tlrscumpune întreaga creatiune si creeaza o lume noua. l'iie, noteaza Baudelaire, Imaginatia este regina însusirilor, dar &#9632; vini Infclege ceva mai înalt decit inteleg cititorii de rind. Imaginatia Ihm in, nu e nici sensibilitatea, desi e greu de închipuit un om cu N«|k una sa nu fie sensibil. Imaginatia e o însusire aproape divina, |M>n i-|»< de la bun început, in afara metodelor filosofice, raporturile I al secrete ole lucrurilor, corespondentele si analogiile». &#9632;Mte de aceasta schema a trasaturilor modernitatii poetice, astazi se »*•»» cu pregnanta figura de poet al marilor nelinisti existentiale, &#9632;M art»|lcl sale fiind una profund ontologica. Baudelaire singur îsi u*it de slinul, si-l asumi,( luciditatea calauzind toate aceste game i. i. mi v flrlle lui spre interior sint facute sub dictatultratiunii, jivinturile MfikMle, tensiunea intre cei doi poli ai trairii mentinuta in mod ia sonora exorcizata. Izgonirea diavolului duce, in fond, la •n» Iul, lata marele paradox al actiunilor sale puse, toate, sub fW. / unturile baudelairiene, astfel urmate, duc spre Satan, caci, asa cum imr o scrisoare catre mama sa, nu are nevoie de Dumnezeu, pentru i I imate întelege, ci anume de Satan, pe care-1 iubeste, ca pe un |ii*|ll al Iul Dumnezeu. . ^ . 1*11, In lirica Florilor raului, un proces de demonizare tfontinua, ( III ) Intre dumnezeu si satan care pune mereu trairea sub semnul Iui pianâTiîsTp actiune de a echivala infinitul cu Infernul. In acest sens e meren-ettMvata stranietatea. Miscarea romantica in cercuri (ale Cunoasterii) se transforma, la Baude- lalre, Intr-o miscare liniara in Necunoscut, unde se întrezareste doar Noap- tea fflrft sflrsit. Misterul Sporeste necontenit, omul si marea asemanindu-se In lupta lor neostoita cu «genunile fara sfirsit» : «Ci amindoi misterul nu vl-1 lisati privit» .____________^ Taina sporeste si prin descoperirea progresiva a Raului si Binelui; extremele, monstruoase, sînt îmbratisate freneticjje_rjr>ptiii framn-.t^rariVi este indiferent fata de sursa Frumusetii. Aceasta poate izvorî din infern sau din paradis «Ca vii dinspre azururi sau din infern, totuna : 76, frumusete! monstru maret, grozav, candid/ Fapturii tale mindre ma dau pe totdeauna/ intrind in Infinitul de taina si avid». Monstrul frumusetii, care amalgameaza sensurile pozitive cu cele negative, calauzeste modernismul de tip baudelairian. Tot astfel, sub regimul fascinatiei uritului, recelui, animalicului, se mani- festa sentimentele erotice : «Si te-ndragesc, o, fiara mereu mai nemiloasa, /Caci chipul tau de gheata te face mai frumoasa». Esenta divina a Femeii e invocata In ciuda satanismului, vampirismului ei. Extremele cele mai extreme fuzioneaza, chipul de madona rafaelita Tund substituit chiar prin «hoit» sau printr-o gratioasa înfatisare felina, de pisica. Accentul e mutat, si in dragoste, de pe vital pe morbid, pe fascinatia negativa a Nefiintei «...Mai mult decit Viata /E Moartea ce ne tine In plasa-i de mister». Universul e deosebit de fragil, la Baudelaire, generind si constiinta fragilitatii fiintei umane, a carei existenta e închipuita ca o emanatie de parfumuri, de miresme asteptate de abisul miasmelor. Mirosurile mijlocesc alunecarea in Neant. Ele sint totusi recuperatoare, creind un paradis artifi- cial. Poetica baudelairiana este, in fond, o poetica a supranaturalului, conceput ca o aura a intensitatii perceperii sau a absurdului posibil. «Lumea, dictionar hieroglific», aceasta însemnare a lui Baudelaire vrea sa spuna ca artistul nu face decit sa descifreze ceea ce este incifrat in mecanismul realului. Atit sensul cit si formele acestuia zac intr-o virtualitate pura, intr-un amalgam de elemente care urmeaza sa fie depistate, combinate si ordonate. Operatia de valorizare a lor se identifica însusirii unui dictionar in care fiecare cuvint este o ieroglifa, un semn ezoteric cunoscute doar de initiati.ffmaginajiajeste singura capabila sa puna in acord aceste elemente disparate din uriasa magazie a Universului " «Întregul univers nu e decit o magazie de imagini, de semne carora imaginatia le va da un loc si o valoare relativa; e un fel de hrana pe care imaginatia trebuie s-o digere si s-o transforme». §• nu e nevoie de o imaginatie oarecare, ci de una a primului venit al carui suflet sa poata arunca o lumina magica si supra- naturala asupra obscuritatii firesti a lucrurilor. Nimeni înca, in lume, nu a elogiat atit de patetic si ecumenic imaginatia care este «regina adevarului, iar posibilul e una din provinciile adevarului». A descifra si a împrastia tenebrele obscuritatii e doar prima etapa a actului creativ, urmata de o a doua care presupune o potentare a calitatilor, o transgresare a acciden- talului si posibilului prin strecurarea fiorului galvanic al supranaturalului. (IV) Intre dumnezeu si satan nrilrn prin depasirea imediatului, cotidianului, cenusiului. Cea ce e descifrat ircbule sa sclipeasca, sa i se imprime o stralucire stranie, o vibratie neîncetata I rnomcnele sint împinse in zona principiilor generale, a categoriilor, rega &#9632;jikUi si acolo, o analogie reciproca, un regim al armoniei s contrapunctului. Intensitate, sonoritate, limpiditate, vibrativitate, apoi saltul peste frontiera fires- cului, îmbratisarea paradoxului si absurdului, care permite pajisti colorate in hhri Sl copaci colorati in albastru. Baudelaire impune secolului al XK-lea 0 «colului nostru surnaluralismul stimulator de artificiu : «Ah, caii roz, ah! lAranll liliachii, ah ! fumurile rosii! (ce îndrazneala, un fum rosu !)» (Salonul illn INVJ). Este estetica îndraznelii, ridicata si pe scutul avangardei, si a vtiitifl constiente care se instaureaza autoritar in spiritul modern. Huiiilelnlre se simte bine numai atunci clnd e departe de natura, cind m ili-tlM travaliului îndelungat pentru a gasi cuvintul potrivit. Este primul |.o, i im ulmi iiirc preferit tehnica pura inspiratiei. Najws^jregujn^gentru i mtitâilo a ln|cnultA|ll si spontaneitatii. Supralicitarii tehnicii ii i|MiMili> «upiiilli liurpii vollt a durerii : «Daca Baudelaire ar fi natural, .i.h itit" H &#9632; ni pieiita, IfliA iiiilolitlfl, In multime, dar in acelasi timp i «im|i h Miiifiiln)* unui», m îndeplini, fArA efori, poruncile divine, &#9632; i ». n.it |u iir|>lin mulfumll in lume, Tocmnl oatn nu vrea el. ii» * ii nhiiii r>ii*< A pentru «1 <•« vine de la Dumnezeu, 1 i itulA li luboiliic/c crcujln. l'rln durere, insatisfactie i>i M |i gAw-iiuA un loc «puric in univers». Frica fata de mit i ii i ipTMl* n comunului, a Iul Noi, se îmbina dialectic cu atractia 'Hi A |h"iiiiii rn Hmulrlnli Innlsmul nu poate fi conceput, prin urmare, un milIlMiiiilelnii iniiliin înteles fie ca antlnatura (sub aspect psihologic), i tii|iinnitliiiA (tub nsnect estetic). Baudelaire isi asuma durerea, o 'hi A ti <> prelungeste, o transforma intr-un exercitiu spirituaîtotasltfel in ii n informa momentul inspiratiei intr-un proces de elaborare supra- i mc îngaduie artificiul. Este, asadar, modelul de poeta artifex. || lilll'O cultiva un fel deAspiritnnlitalft npfiinivjtj flnrf rPa fiin/l, in i "> &#9632;uiiniiil, cxercijiul in goi* af transcendentei sale, cercul trairi} cftre t» llflngc, i.!mul care se închide : insatisfactia îsi este insuficienta siesi, d (I nllnu'nteaza sentimentul iesirii in afara lumii, a transcenderii «cer- I f «lilml». Eul baudelairian cunoaste, astfel, ca si cel eminescian, &#321;_ liwfl dl mu nluatâ hyperionizare. Numai câ Hyperionul poetului nostru iflpliirA superioara de tip zeiesc (eon al Demiurgului) in timp ce parionlc» baudelairian se misca instinctiv spre Satan care apare ca i ut ni durerii absolute (Sartre : «Orgolios si învins, patruns de sen- ilul unicitatii sale in fata lumii, Baudelaire i se asimileaza lui Satan m MTftfUndul Inimii sale»). «Soulagement et gloire unique, /La ccnscience In Mul», spune însusi poetul in L'lrremidiabk. • irn|a/fata de demonizarea absoluta a sufletului este, la Baudelaire. lut de eliberare sufleteasca, acceptarea mastii, minciunii, conventiei In i .mu' vAilInd si un automatism, q vindere prea ingaduitoare a sufjejujiil ilMtulnliil: «Proslia-Ji nu m-atinge ! Boar sa existi! Nu-mi pasa : Decor mm rnuM'A, vino! Destul ca te iubesc» (Dragostea în minciunii). < V) Intre dumnezeu si satan Itote o predispozitie tipic-baudelairiana de a degusta fara rezerve sl f«rft teama de neantizare, dulceata tristetii, ceea ce tradeaza — iarasi — o exaltare senina a Morjii : «Sfirsit de toamna, iarna si primaveri cu ploi, /De somn, lungi anotimpuri ! ce dragi tei sunteti, voi !/ Mi-acoperiti glndlrea In ceata stravezie/ Si inima mi-o prindeti in giulgiu de sicrie» (Ceturi ti ploi). Visul nu-si mai vadeste un efect recuperator, ca la roman- tici, ci este chiar o forma a Mortii; ceturile sl ploile cufnndînd eu! anume Intr-un asemenea spatiu captiv. Pactul cu Diavolul este total, in Florile raului, si poetul nu face decit ifl se mjste intr-un domeniu demonizat pe deplin, in care aerul dulce-veninos se strecoara in plamini si-i umplu fiinta cu duhuri rele: «Fara de preget, Dracul, cu glndu-i ma-nconjoara, /Pluteste imprejuru-rai ca boarea ne- vazuta,/ II sorb si-mi simt plaminii in flacara-i amara, / Umplindu-mi-i o pofta etern reînceputa» (Pierzania). Pacatul, «placerile spaimintatoare», aspiratiile (foamea de înalt si de stele), sentimentul dragostei, trairea osîn- dei, ispitele, tristetea si ardoarea sin! calauzite de acest demon universal, ce-arunca sufletul pe panta Pierzaniei. De altfel, exista si îngeri ai pierzarii (Podoabele) ce îndeamna spre Bine, dar si spre o prea-tuîburare a sufle- tului, adica spre o pierzare pozitiva. Poetica baudelairiana nu mai exploreaza miscarile discrete ale sufletului, reparabile in sfera ascunzisurilor si vibratiilor adinei, premuzicale, ci lu- crarea spiritului Înclinat spre lumea hyperlonica, intelectualizata —a esen- telor. Accentul se muta, astfel, de pe miscarea sufleteasca spontana, pe surprinderea liniilor austere ale vietii spiritului, de pe individual pe ca- tegorial, de pe procesul firesc pe reductia fenomenologica (intereseaza, deci, constiinta pura), de pe fenomen pe intersectia universala a feno- menelor care configureaza legea. Poetul modern mi mai caufl sft surprinda q jtare. ci s-o produca in noi, nu tinteste sa ne dea o imagine a Lumii, c|_ojdge a ei prin ni|te__cgn.tururj de sistem^Lucruriîe. intr-o atare nerspec- tiva, nu mai solicita o comuniune simpatica, ci o detasare, o înstrainare, fiindca apar proiectate, asa cum am vazut, într-o padure de simboluri (semne). Refuzul naturalului se traduce, paradoxal, intr-o reînviere a lui cu mijloacele intelectului. Natura fi mrxklata. «im pp cpnpfrn»n f fr»- musete stranie si_fi sinceritate strigi»»*, BauUelaire este unbcanf al_paeziei. mizind-JMLO ratiune pura,.pe juraea de laborator al intelectului. Prin acjiunile baudelairiene poezia se descopera pe sine, are constiinta propriei existente si se concepe chiar ca un univers imanent, suficient siesi. Deoarece Edgar Poe pregatise solul poeziei in stare pura nu e de mirare sa vedem, zice Paul Valery, cum începe, la BaudeSaire, încercarea de o perfectiune care nu se mai preocupa decit de ea însasi. Linia discontinua a spiritului este cea care creeaza poemul modem, caci acesta s-ar închega din fragmente si din miscari zigzagate. Pithia, aceasta zeita a Continuului este incapabila de a continua, deoarece aduce unitati incoerente de versuri, nu Poezia ca atare: Discontinuul astupa golu- rile (Paul Valery). Fiind unui dintre cei mai importanti, Baudelaire, dupa ( VI) tNTRB DUMNEZEU SI SATAN lui Paul Valdry, este un spirit prea slab pentru a învinge para- doxnlismul si logica retorica ce se revarsa din romantism in Villiers si altii: &#9632;• multa mizerie, si multe efecte de epatare. Fascinatia artificialului este lrr/l»tlhlla, arta fiind mai naturala decit insasi natura, si «paradisulartificial» r»ir uri superior paradisului real, marmora, metalul si apa prin molcoma monotonie ce o provoaca sint preferabile «iregularului vegeta!» al peisajului tiiuiH|iinttor. E o credinta care duce la o permanenta inventie tehnica, la flicninlsmul bine organizat al analogiilor «legaturilor tainice» pe baza carora W fi construieste universul «ideal». I'im-iI( a lui Baudelaire se revendica de la poetica lui Poe, tot astfel rum |Kn-ik-n Iul Valdry continua liniamentele esentiale ale primelor doua ; •.....trei ic realizeaza efectiv sub semnul superioritatii spiritului. Autorul {'orbului Pite tratnt cu admiratie de poetul Florilor Raului pentru tendinta ilr n i im un l;riiinot nou; or, aceasta întreprindere temerara nu are sorti tir liliinilA fAi A rnpflcltnten de n fi «un minunat scamator» si de a-l împinge .11 pi clillof rAire un tcop volt, Sint elogiate misterele fabricatiei, numii.nur i mi- Imn pcwtla ia te asemene unei bijuterii de cristal, |lit {) simUiiii.t., mic dni, diinn pAirirn Iul naudelaire, cea mai ulm vldlfl mlnifilontA a operelor spiritului. 11 >ir iimtr iliimillr Mu/ri, dur jl de un geniu aparte: &#9632;1 hi llt jitii, f ut» w BtiiMlh'»tA prlulr un mod minutios de constructie i«.l«|ii«fpft Mimului. «Ii »i"ini unul refren reprezentativ pentru melancolie ti .ii.t»r»r», n unui Mine tonorr, h tonului celui mal poetic, a sentimentului • ii |mii Hi ilinaiMtrR pentru o moarte, $1 a unui simbol central — patlion iHBuiImfl, roibul), poMd Ntti In mare, o poetica a aspiratiei spre frumusetea mviliitA dincolo de lot ce este natural. «...Principiul poeziei este, pur ti tlmplu, m.plmjle omeneasca spre o Frumusete superioara, si el se mftMlfpilA prlnirun entuziasm, printr-o emotionare a sufletului, entuziasm ut luiul lndr|H-ndcnt de pasiune, care e betia inimii, si de adevar, care f> himin i«|lunll. Cflcl pasiunea e ceva natural, prea natural chiar pentru h nu it&#9632; tinc un ton jignitor, discordant in domeniul Frumusetii pure, prea ftimiMiiiA |l prea violenta pentru a nu scandaliza Dorintele pure, gratioasele MHniu ulii $1 nobilele Disperari care isi au lacasul in regiunile supranaturale 'lei» (Note noi despre Edgar Poe, prefata la volumul a! doilea d» li Aduceri din poetul american, 1857). Florile râului, la o lectura mai atenta, se dovedeste a fi un volum .!&#9632;... ini do unitar si organic, punind in acord toate contrariile si imbinind 1 &#9632; 11 JoaiLiucidilntea cu vagul simbo|isj^fîa.pura cu «maimutâria»,' . 11 «paradisul artificial^ De altfel, însusi autorul ne da, într-o scri- 1» mi' 1II11 IK66, cheia acestei miraculoase unitati; «Trebuie s-o spun d-tale, li di k operil-o mai mult decît ceilalti, ca in acoaslajCMie atroce mi-am 1 ' «IA Inima, toata religia mea (costumata), toatafiîra !}E drept ca voi iiiiriirlul, ca voi jura pe ce am mai sfint ca e o iarte de arta1 purS, "imtU'uic, de jonglerie si voi minti ca si cel mai mare mincinos». E <* vorbim, pornind de la aceasta cheie propusa de poetul însusi, nu ( VII ) ÎNTRE DUMNEZEU SI SATAN numai de o tensiune intre ideal si realitate ci si de o unitate organica a lor. Este receptarea moderna care se impune cu de la sine putere. Poetul francez nazuie la o depasire a Raului prin rau. E o întorsaturi a psihicului atavic pe care o cunoastem din eminesciana Rugaciune a unui dac- convertirea blasfemiei In elogiu. Sintem trimisi si de asta data lajpScatul orlglnaijffixul universului baudelaîrîHîsînir-unul din eseuri autorurf lorilor fiului mediteaza asupra esenjei satanice a risului. Omului din zarile omenirii nu-1 erau cunoscute manifestarile exteriorizate ale bucuriei si durerii; in paradisul terestru in care toate lucrurile pareau bune nu se rldea zgomotos sl nici bucuria nu era exprimata excesiv. Risul si lacrimile slnt deopotriva copiii suferintei, zice Baudelaire, si s-au ivit pentru ca trupul molesit al omului nu a avut puterea sa le infrineze. Se intimpla un lucru paradoxal: zeul suprem n-a pus in gura omului dinti de leu, dar acesta musca rizlnd, n-a pus substanta veninoasa de sarpe, dar el seduce cu ajutorul lacrimilor. «Si luati aminte ca tot prin lacrimi spala omul durerile omului, ca prin ris 11 Imbllnzeste uneori si ii atrage; fiindca fenomenele zamislite de pacatul originar vor deveni mijloace de rascumparare». Deci pacatul originar are o dubla calitate, la Baudelaire: degradeaza si Înalta, jflyenineaza sTBmgauîeSte1, Tfirâieste "si imbiinzestsV provoaca la pierdere,,dar si la rascumparare. Gratie acestei credinte se declanseaza un proces specific de demonizare In bine si in rau, demonismul avînd o singura radacina. Satanismul bau- delatrian are o origine... divina, Satan si Dumnezeu fiind zamisliti din aceeasi substanta. Diferenta ontologica dintre ei este sfidata. Asa cum nu exista o influenta directa si mecanica, ci o proiectare em- patica a unei culturi sau a unui artist asupra altei culturi si altui artist, o interpretare a Eului nostru prin Celalalt, in Baudelaire spiritul românesc stralumineaza dimensiuni dintre cale mai diferite. Oricum, atingerile cu poetica si personalitatea autorului Florilor raidul vadesc certa Iui aspiratie spre modernitate esentiala, adica neformala. Titu Maiorescu preia si promoveaza prin Baudelaire, contraztcindu-si spectaculos «clasicismul» sau academic, programul estetic al lui Poe: scur- timea stimulatoare de sugestie a poemului, cerinta unei conformitati intre cuprins si întindere («Frumosul ne da cele mai multe idei in cel mai scurt timp»). Garabet Ibraileanu echivaleaza, in fond, baudelairianismul cu «orasenizarea». George Calinescu distinge, la poetul francez, «un spirit sistematic de constructie» in sensul clasicist al Renasterii, centrul cosmic al poeziei baudelairiene fiind Arteficele, Poetul. Fascinatia «marelui arti- ficier cu ochiul geometric» se exercita în cazul lui Arghezi într-un fel apropiat de cel calinescian si poetul Florilor de mucigai va întretine cultul poetului ca «un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle si de sarcofagii de cuvinte». Iar Macedonski care ii recepta prin simbolisti mal minori credea ca «wagnerismul, simbolismul unit cu instru- mentalismul este ultimul cuvint al geniului omenesc». Modul baudelairian de a concepe poezia ca «o specie de vrajitorie evocatoare», in care sa se contina de-a valma obiectul si subiectul, lumea ( VIII ) Intre dumnezeu si satan exterioara a artistului si artistul pare sa obsedeze, autoritar, pe toti marii creatori români ai primei jumatati de secol XX. Proiectarea romaneasca in oglinda ispititoare a modelului Baudelaire niosta si o delicata retragere din sfera lui de radiere- Prin aceasta se manifesta puternic datul ontologic al culturii române. Fireste, nu avem de * face cu o actiune de respingere totala, ci cu una de diferentiere, care n uneori formele inconstientului pitit in arhetipuri. Diagrama receptarii Florilor raului de catre secolul XX românesc începe Mitr-un punct de reticenta desenat de Ibraileanu in cronica publicata in VUi(n romaneasca (1911, nr. 12) si atinge punctul de sus in «portretul Ihli • realizat de Ion Pillat in 1936. «Anormalitatea», inapetenta pentru vin |A, limitarea la senzatii, lipsa puterii de iluzionare, ii determina pe criticul Vtftli nnnanestl sa nu vada in Baudelaire «un poet de primul rang in tui iniiirn universala. Prezenta sinceritatii nu lasa, insa, nici o îndoiala.» •Ai PMifl «Impntlr pentru lot ce e viata Împutinata e un sentiment atit de In limidrinlic, Incit, In orice domeniu al realitatii, pe dinsul 11 • pp« t# MiiiMifemi n/.A m«l pu|ln acea «vie Impudente et criarde». t rwMit fi smIiihi ile i«r* x ruprtni miMclul obosit ni poetului francez irtfcti it.lm mal uMpiull» «i mul uniunile dlii Jur, spaima care sub .«.nnmiie «ir Im liluliil nunul de el i imokuic amplifica misterul «I lumii fpiiimirmilr Wrlli « ifmiA ncuuiA rclu|le existentiala cu lucrurile, lui Ion i'iiihi, caro nu mal împartaseste asemenea rezerve, se itii*#HiA »»ii|ini i Rutelor sl caracterelor proprii ale fenomenului Baude- ' a «par» (ii unul din marile rezervoare de alimentare ale poeziei mpomne. lntul|llle critice ale autorului Amagirilor si Limpezimilor tIdiimIc, formula unica a versului baudelairian se naste din "îmbinarea iMiuiui poetic cu cel critic prin arta «corespondentelor» si «ecourilor». i IfliinirlcA a poetului francez e dubla: «Drama artistica: convietuirea i «uflui mpnmiilhll. de poet, a unei inimi vibrante de iubire, alaturi iil> lucid, de o glndire necrutatoare, de o putere rara de critica 4$ autiNTltlca. Drama omului: dezacordul intre puterea de imaginatie «Ulikhinen vointei». (Este corectat aici, prin rasturnare, punctul de l«iMi Ml Iul Ibrfiileanu care gasea si inactiune, si lipsa de imaginatie) mfonlc, mai pur si mai lucid deci! romanticii, Baudelaire e «precur- il illrocl «1 poeziei moderne». Florile raului ar fi o carte esentialmente i, B if|tiiilil ni imiiImii' din iMiiidlitil Iubirii pentru a I se MMfoW|iln tlfiat iHijiMl' finii, it tfiir vlilmlli" n|ililiimlc «le IrAIrll erotice, ie »|ltwtuii|# fpililill» «IleniFii/A brusc cu bucuria coborlrii in .te*|ti« mi* m viiitw|ii< In Jurnalul Intim al poetului francez, iiurttn iiiniiK iik Ic nAIrlI erotice Intr-un mod conventional, MMffh * lud rrpede valul cald al iluziilor continui. I hiIiimlii desavirseste printr-un contur mai transant hyperionica infâ i • poetului modern, pe care Baudelaire o sugereaza in BinecuvliUare: tflu |llu cA linga tine isi are loc Poetul /tn rind cu heruvimii, sortit la «&#9632;inii II», Dumnezeul baudelairian este insa doar ce! ce ofera generos «un rilvhi ii'iiicdlu eternelor caderi»: suferinta; Demiurgul eminiscian asigura nm«iili»imi|lnlilatea esentiala a geniului cu el («Vrei poate-n fapta sa arati/ TftH* |l puicrc ?...») .•lii, Bacovia si Arghezi se înrudesc cu Baudelaire prin explorarea Mii ii -; HDoiiste â SSM1 de îngrijorare a fi!n.jE|. La cei tre: poeti i'i.iTH Intima Ac. ntyjj^Jhaudejairiaiia a fast nfliicnsca fata te yt-jt, ljîgiihrnl fflnmnfVj ehotarit. excesiv, de de a cuprinde tot universul in unitatea lui organica. < XI ) Intre dumnezeu si satan Democratismul alegerii surselor de inspiratie, al largirii sferei de motive sta de asemenea sub semnul lui Baudelaire care elogia actiunea de pa trundere universala a soarelui asemanatoare celeia a Poetului: «Iar cind, precum poetul, coboara in orase,/ Innobilind ideea de lucruri nevoiase,/ Asemeni unul rege, fara de-alai In spate,/ Patrunde si-n spitale, si-n marile palate», goetii romani, incepind cu Eminescu, îsi Îndreapta regal_ pasii deopotriva—ane, «scundele taverne mohorite» sj _spre castelele voievodale auz]nd_de^a_yaJfflaj_iiLP_lan metafizic, plinsul fiintei umane, ca si acela, de proportii, al materiei in proces de degradare. Caleidoscopul «captivilor si învinsilor» si-al tuturor celor care pling pe care-1 reînvie amintirea lui Baudelaire in Lebada, poezie dedicata Iui Victor Hugo, este lesne identificabil in ceata pribegita a copiilor saraci si sceptici al plebei proletare. Bineînteles, «democratismul» baudelairian este demonic, excesiv, liberal, admitlnd nu numai osinditii de soarta, ci sl armata tuturor bolnavilor, viciosilor- «Vin curvele, escrocii, cu alaiul lor de vicii, /$i hoti de meserie nerabdatori asteapta (...) /E vremea cind bolnavii dureri nu mai suporta,/ Sl nefiinta Noptii le sufla in aorta». Ceea ce caracterizeaza energic baudelairianismul «românesc» este, in sfirsit, dorul cu complexul lui de momente si stari. Este suficient sa comparam Ceturi si ploi a lui Baudelaire cu Balada toamnei a lui Ion Pillat ca sa ne dam seama ca, daca la primul avem de a face cu o alunecare in Neant («Vezi, sufletu-mi mai bine ca-n primavara vie,/ cu-aripi de corb se-nalta si intra in pustie»), la cel de-al doilea decorul autumnal tipic simbolist recheama doar «uitarea ce durerile alina». In starea baudelairiana de spleen se infiltreaza dorul, care uneste dialectic hybris-u! cu catharsisul si instaureaza echilibrul sufletesc. Prabusirea duce, pe aceasta scara complexa a trairii dilematice, spre înaltare, Neantul e evitat prin scufundarea in fondul spiritual ancestral, intr-un substrat adine in care trairile iau forma arhetipala. Cultura româna se proiecteaza in Baudelaire cu disponibilitatea sa pentru dialectica suprema a trairii, pentru ciqipul tensional cg sg naste intre ideal •"sTrealitate care duce, insa, spre eliberare. Edgar Papu arata ca aceasta infruntare dramatica, lipsita de iluzii e caracteristica deopotriva lui Baude- laire, Rimbaud, Verlaine, Mallarme1 si Eminescu. Focalizind la autorul Florilor raului aceasta sensibilitate lucida si tragica in raport cu monotonia plana romantica, spiritul creativ românesc ne con- tureaza un poet al fiintei, al limitelor ei. Poezia apare in lumina acestei atitudini, ca act existential. Poetul pur si simplu este, dincolo de virsta si de marcarea de pacat: «Nici batrln, nici ttnar, el este. Este ceea ce vrea». Deci poezia e totodata existenta si vointa. Eminescu, Arghezi, Bacovia si Pillat, Ion Minulescu si toti poetii «splendidei generatii» valorizeaza anume aceasta imagine profund fiintiala a lui Baudelaire. Fata de acest poet conP plex al Fiintei s-au apropiat in mod diferit si traducatorii români: daca Al. Philippide a cautat sa releve in special satanicul, iata ca Radu Cârneci prin acest integral Baudelaire românesc ne propune un accent pus pe zeiescul din el MIHAI CIMPOI OPERA LUI BAUDELAIRE Cu exceptia celor doua volume din Florile raului si a Paracliselor ar- tlflclaU, cea mai mare parte a scrierilor lui Baudelaire a aparut in ziare ti mict reviste, nefllnd adunate decit dupa moartea ^a. Iata-le, intr-o ultima iiii|»»r|lre de specialitate: O NJIVIÎlA |i i.i'i/urlo (1847) .....IA VOIIIMI N POBZI1 .Aw/«HIN17,i pulpele deschise ca intr-o desfrtnare, In sine zemuind pe-ngustul grind, îsi desfacea spre lume-n cinism si nepasare Puhavul pîntec aeru-mputind. Si soarele-n suisu-i, incet, putreziciunea O rascocea in rosu-vinetiu, Spre-a-napoia Naturii, parca-nsutit, minunea Cîndva, de-aceasta, strînsa-n trupul viu. Privea din slava cerul la stirv cum se desfata O înflorire-n tainele-i dracesti, Si-atit duhnea de tare, ca am simtit pe data f"m se învirte totul, si-ametesti. Dansau in roiuri muste pe burta-n puroire, Si viermii negri unduiau ca-n ghiol, Miscindu-se-n scursoare, in grasa ei baltire, De-a lungu-acestui naclait atol. Salta-n cutremurare aprinsa viermuiala Cu opintiri si zvicnete adinei, De parca trupu-acesta trezit din toropeala, Traia multiplicindu-se, atunci. (42 ) SPLEEN SI IDEAL O muzica ciudata vuia in cloaca hida, Ca vintul si ca sopotu-n pirîu, Ca intr-o larga sita, cînd se pornesc sa rida In vînturare, boabele de griu. .Si forma de fiinta aproape disparuse, Topindu-se ca-n vis in timpul vast, O schita-a bia, uitata, in care isi pierduse închipuirea, pictorul fantast. Dar, dupa stinci, la pinda, privindu-ne cu ura, Un ciine, ca o fiara astepta A-si relua ospatul la groaznica-i captura, A se-mbuiba cu fericirea sa. - &#9632; &#9632; . — Si totusi, ca aceasta imagine scabroasa Vei fi cîndva, o, îngere, si tu, Statuie a iubirii, tu, azi, Cea-mai-frumoasa, O, steaua mea, stralucitoare-acu'! Da, chiar asa, regina a gratiior lumii, Purificata-n tot ai sa te-asezi Acolo, printre oase, în sinul rece-al humii, Spre-a mucezi sub ierburi si zapezi. Tu, viermilor tacerii, ce-ti vor musca sarutul, Le spune, amintindu-ti al meu dor, Ca ti-am pastrat esenta divina, absolutul Din taina descompusului amor CHARLES BAUDBLAIRB DE PROFUNDIS CLAMAVI Tu, singura-mi iubire, Stapîne.-acum te chem Cu inima-n abisul de spaime prabusita, Posomorita-i viata cu zarea plumbuita Si-n ea înoata semnul: cel pururea blestem. Da, sase luni un soare de gheata sa înduri, Si alte sase noaptea cu valu-i de pustie, Ca-ntinderea polara far' o fiinta vie — Miscare nu, nici pajisti, nici ape, nici paduri. Ah, nu-i oroare-n lumea de chinuri mai adînca Decît un ochi de gheata plutind in cer si inca Imensul întuneric precum batrinul Haos; O, jalnice-animale, la care m-am adaos, Cum somnul ne scufunda: stupidul elixir — Anevoios si lung e al vremii searbad fir. (44) Vampirul Tu, ce-ai patruns ca un cutit în biata-mi inima plingînda, Si, ca un cird înnebunit De draci, ai navalit flamînda In cugetu-mi total învins Culcus facîndu-ti, loc de danturi, Nemernico, de care-s prins Precum ocnasul e de lanturi, Cum prins de joc e-un cartofor Cum de pahar e betivanul, Cum viermii de cadavrul lor, Tu, blestemat-o, mi-esti dusmanul! Rugat-am spada, cu dreptate Sa taie, spre-a ma libera Si-otrava, care totul poate, Sa-i deie picatura sa, Oar, vai! si spada si otrava Dispretuindu-ma, au spus: «Ramîi acolo, in mirsava Robie, pururea supus, Neghiobule!— de ti-am ucidt Vampirul, liber daca-i fi, Tu, stirvul ai re-nsufleti Cu sarutarile-ti avide!» ( 45 ) CHARLES BAUD&LAHtE (CUM STAM IN NOAPTE LÎNGÂ...) Cum stam In noapte linga cea groaznica ebree, Alaturi, un cadavru, de alt cadavru, mut, Un dor ma prinse iarasi — ah, acest corp vindut!— "De-acea minune-nalta ce n-o sa-mi fie zee. Mi-nchipuiam fiinta-i semeata de femeie: Privirea de putere, cu farmecul ciudat, Al parului coif negru si tainic miresmat, A caror amintire-mi dau vlaga si idee. — Ah, ti-as fi prins tot corpul într-un sarut ateu Din talpa de racoare la fruntea luminind, Comori desfasurîndu-ti, de singe si de gind, Regina mea temuta! ma-ngenunchind mereu, Poate ca într-o seara o lacrima divina Va-ncetosa, spre mine, privirea-ti de lumina. (46) SPLEEN $1 IDEAL REMUSCARE POSTUMA Cind vei dormi-n vecie, frumoasa mea cea bruna. In mausoleul negru din marmura taiat, Cind n-are sa-ti mai fie alintatonil pat Decît o cripta rece c-o vesteda cununa; Cind piatra-ti va supune si inima nebuna $i coapsele ce-n viata atit s-au mladiat, Cînd singele-ti va tace de-a pururi înghetat, Nemaiputînd vreodata s-alergi ca o furtuna; Mormîntul, pentru sfintul meu vis tainuitor — El, care-ntotdeauna a înteles poetii — Va întreba-n adincuri cu glas sfîsietor: «Tu, biata curtezana, de ce în timpul vietii N-ai vrut sa stii ca mortii în tainita lor pling?» — Si-n remuscarea-ti, viermii vor roade îndelung. (47) CHARLES BAUDBLAIRB PISICA Te-astept, pisica, vin' la pieptul meu — Dar gheara tine-o-nmanusata! As vrea, asa, sa ma scufund mereu tn ochii-ti de metal si de agata. Cînd degetele-mi trec a mîngîiere Pe capul mic, pe spatele-alintos, Cind mina se îmbata de placere Pe trupul tau electrizînd lucios, Îmi vad In gînd femeia; ochii ei Ca si ai tai, domestica felina, Sunt reci si-adînci, si scapara scîntei, Si-atitator, faptura sa deplina O-nfasura din crestet la picioare Miresmele-i adine ucigatoare. (48) SPLEEN SI IDEAL DUELLUM Doi luptatori potrivnici, în zanganit de spade; Si aerul vibreaza de singe si scintei. Ce înfruntare mindra! insa nici-unul cade: E jocul tineretii, al dragostelor ei. Ci sabiile-s frînte! si tineretea moare, Iubito! insa dintii si unghiile cer A-nlocui pumnalul ori spada tradatoare. O, voi, batrine inimi cuprinse-acum de ger! Prin ripi, cindva traite de rîsi ori de pantere, înlantuiti, eroii s-au prabusit curind, Iar carnea singerinda în ghimpi o floare cere; In hau' acesta jalnic ce multi s-aud gemînd! Hai, crunta amazoana, e rindul nostru-acum Sa-nvesnicim o ura peste-al iubirii drum! (49 ) CHARLES BAUDBLAIKB BALCONUL Izvor al amintirii, regina-ntre iubite, Tu, pomul de placere! puterea mea de duh! Nu voi uita adlncul de mîngîieri vrajite, Caminul de blîndete, al serilor vazduh, Izvor al amintirii, regina-ntre iubite! In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema Sau în amurg balconul, trandafiria boare, Ce fraged ti-era sinul, ce blinda inima! Si ne-am soptit atîtea minuni netrecatoare In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema. - Ce splendide apusuri in ceruri colorate, Si ce adine vazduhul! în suflete ce timp! Plecindu-ma asupra-ti, stapina mea de soarte, Mireasma ta unica ma-nnobila cu nimb. Ce splendide apusuri in ceruri colorate! Cind noaptea peste toate tesea o ceata fina, Ghiceam In întuneric privirile-ti de dor, Iar dulcea-ti respirare cum ti-o sorbeam venina! Si-ti mingiiam genunchii si ne faceam fior, Cind noaptea peste toate tesea o pinza fina. Eu stiu sa chem din umbre zeiestile clipite, Ma retraiesc aievea in poala ta culcat; De ce sa vreau aiurea sublimele ispite Cind tu le ai in trupul si-n sufletul curat? Eu stiu sa chem din umbre zeiestile clipite! ( 50) SPLEEN $1 IDEAL Parfume, juraminte, oh, sarutari-noian, Mai rasari-veti, oare, adincurilor noastre, Ca soarele ce-si spala tristetea In ocean Si-ntinerit iar urca-n tariile albastre? — Parfume, juraminte, ob, sarutari-noian! CHARLES BAUDELAIRE POSEDATUL &#321; soarele sub noruri. Spre-a fi al sau egal Tu, Luna vietii mele, în umbra te-nfasoara; Fumeaza, dormi, fii trista si, pentru-a multa oara, Azvirle-te-n Plictisul acesta abisal. Asa te vreau! Dar astazi, cu-adincul tau vital, Ca astrul din eclipsa iesind, te înfioara, Te-asteapta Nebunia precum odinioara, Tisneste, deci, din teaca, incîntator pumnal! Din lustre stralucinde i-ati focul în priviri! $i vulgului desîeapta-i murdarele-i poftiri! Tot ce-i al tau îmi place: cadere, înaltare; Fii noapte fara stele, fii al luminii zor; Întreaga mea fiinta-i spre tine cu-ncordare SHi striga iar: «O, scumpul meu Belzebut, te-ador!» (52) In vagauna trista si adinca In care chiar Destinul m-a închis, Si unde raza nu patrunde-n vis, Doar Noaptea mi-este gazda si porunca; Sunt mesterul pe care-un Zeu grotesc L-a pus, pe ceturi, sa-si fixeze arta; Sunt bucatarul ce-si maninca soarta Si inima-n frigare mi-o gatesc. Din cînd în cind, abia stralucitoare, Cu aeru-i usor oriental, O zîna-aievea pare ca-mi apare; O recunosc in pasu-i triumfal Stiu bine, este Ea, cea-mai-frumoasa, întunecata, ol si luminoasa. II. MIRESME O, cititor! ai respirat vreodata Cu lacomia celui poftitor Tamiia ascunzind un sfînt fior Sau moscul din pernita-n scrin uitata? Ce farmec lin si lung leganator Ne e trecutul! clipa ce îmbata, (53) CHARLES BAUDELAIRE POSEDATUL &#321; soarele sub noruri. Spre-a fi al sau egal Tu, Luna vietii mele, in umbra te-nfasoara; Fumeaza, dormi, fii trista si, pentru-a multa oara, Azvîrle-te-n Plictisul acesta abisal. Asa te vreau! Dar astazi, cu-adincul tau vital, Ca astrul din eclipsa iesind, te infioara, Te-asteapta Nebunia precum odinioara, Tisneste, deci, din teaca, incintator pumnal! Din lustre stralucinde i-aji focul in priviri! Si vulgului desteapta-i murdarele-i poftiri! Tot ce-i al tau îmi place: cadere, înaltare; Fii noapte fara stele, fii al luminii zor; întreaga mea fiinfa-i spre tine cu-ncordare Si-ti striga iar: «O, scumpul meu Belzebut, te-ador!» (52) In vagauna trista si adinca In care chiar Destinul m-a Închis, Si unde raza nu patrunde-n vis, Doar Noaptea mi-este gazda si porunca; Sunt mesterul pe care-un Zeu grotesc L-a pus, pe ceturi, sa-si fixeze arta; Sunt bucatarul ce-si maninca soarta Si inima-n frigare mi-o gatesc. Din cind in cind, abia stralucitoare, Cu aeru-i usor oriental, O zîna-aievea pare ca-mi apare; O recunosc in pasu-i triumfal Stiu bine, este Ea, cea-mai-frumoasa, întunecata, o! si luminoasa. II. MIRESME O, cititor! ai respirat vreodata Cu lacomia celui poftitor Tamiia ascunzind un sfint fior Sau moscul din pernifa-n scrin uitata? Ce farmec lin si lung leganator Ne e trecutul.' clipa ce îmbata, (53) CHARLES BAUDBLAIRE Precum sorbind mireasma alintata Din trupul Doamnei — neuitat amor! Din parul ei sorbind c-un val cea noapte — Jertfelnic de alcov ce te îmbie — Miresmi pareau ca se rotesc In soapte, Iar din vesminte, ca o vesnicie, pe pura-i tinerete Îmbibate, Parfum, simteam, din blanuri, cum razbate. III. CADRA Cum rama completeaza o pictura, Chiar si atunci cind mesteru-i vestit, Dindu-i acel ceva de împlinit Si astfel o desprinde de natura, La fel: podoabe, fast desavîrsit, O-mprejmuie cu toata-a lor masura, Adaugind la frumusetea pura Un aer blînd si tainic inedit. Mereu, calina si-ndrazneata, stie Ca toate dimprejur o indragesc; Gol, trupul îsi afunda-n bucurie Si e o-nvaluire matasoasa Iar ea sta-n murmur proaspat si regesc De tinara maimuta gratioasa. IV. PORTRETUL Se mistuie-n Durere si în Moarte Vapaia care-atit ne-a mistuit. Din ochii ce-au stiut ca sa ma poarte, Din gura ta ce gura mi-a vrajit, (54) SPLEEN SI IDEAL Din alintari, atunci frematatoare, Si din lumina ce ne-a-nvaluit Ce-a mai ramas iubirii? Ce mai are? Un palid chip ce-n sine-a asfintit, Pe care Timpul, furios batrin, îl spulbera cu-aripile-i desarte, Atunci, si-acum, si-n viitor stapin... — Ah! ucigas al Vietii si al Artei, Din sufletu-mi n-ai sa mi-o stergi pe Ea, O, desfatarea, vesnicia mea! CHARLES BAUDBLAIRE (PÂSTREAZA-ACESTE VERSURI...) Pastreaza-aceste versuri, iar daca al meu nume, Corabie purtata de generoase vinturi, Ajunge-va cu bine acele noi paminturi Pe oameni fericindu-i c-un vis din alta lume, Sa-ti fie amintirea precum a' mele cînturi, Usoara,-abia soptita in obosite strune Si-n cititoru-acela, intrînd, sa se-mpreune tn tainice inele cu blîndele-i avânturi; — Tu, ce esti blestemata de din adincuri pîna-n Tariile celeste, doar eu ti-aud puterea, O, tu, precum o umbra alunecînd stapina, Treci peste gloata care te-au socotit ca fierea, Privirea-ti sa destrame a prostilor tarie, Tu, înger cu ochi negri, tu chip de-nteleptie! (56) SPLBBN SI IDEAL SEMPER EADEM Mi-ai zis: «De unde-ti vine ciudata Întristare, Urcind asemeni marii pe tarmul dezvelit?» — Cînd inima-si termina culesul, ni se pare C-a exista-i zadarnic. Ce adevar cumplit! E o durere simpla, mereu la ea acasa, Placuta tuturora ca bucuria ta: Ci taci iscoditoareo, spre-a fi mereu frumoasa, E vocea ta minune cînd stie a tacea! Da, taci, nestiutoareo! Suris ca dimineata, Tu, suflet fara pata! Mai mult decit Viata E Moartea, ce ne tine în plasa-i de mister. Mai bine bietu-mi suflet sa creada-ntr-o minciuna, Si ochii tai ma-mbete: un vis ce-n ochi-mi suna, Sub genele-ti de umbra s-adorm, apoi sa pier! t Ch. (57) CHARLES BAUDELATRE ÎNTREAGA-I FRUMUSETE In camera de sus, retrasa, Dis-dimineata se ivi Satana, si cu voce joasa, In felul sau ma ispiti: «Din lucrurile-ncintatoare, Ce vraja dulce-i întregesc, Din tot ce roz si negru are Si mindru o împodobesc, Raspunde, cel mai mult ce-ti place?» O, suflete, si i-ai raspuns: «Minune-i totul, tot ce face, S-aleg ceva in stare nu-s. Nu stiu, cind chipu-i ma uimeste, Ce are mai seducator: Ca Aurora ma-nnoieste, Ca Noaptea e alintator, Iar armonia-i prea aleasa, Ce trupul tainic i-a sculptat, A neglija ceva, nu lasa, Din ce-i întreg, de toti visat. O, mistica metamorfoza A simturilor mele-n zbor! Da, vocea sa e ca o roza, Suflarea-i: muzicile-n zbor! <58> SPLEEN SI IDEAL (TU, CE-I VEI SPUNE IARASI...) Tu, ce-i vei spune iarasi, biet suflet solitar, Tu, inima plîngînda, deseara ce-i vei spune Acelei preafrumoase, preascumpe si preabune, Ce din privirea-i sfînta iti toarna-n cuget har? — Vom pune-orgoliul nostru sa-i legene cîntari, La dulcea ei asprime s-aducem preamarire, Faptura-i miresmata, cu îngerii de-o fire-i, Cînd ochii-i ne-nvesminta in limpezimi de zari. Fantoma ei în noapte ori in singuratate, Sau ziua,-n larma strazii, cînd pulsul vietii bate, Ca flacara pluteste, înabusind dureri Si-adeseori cuvinta: «Puterea mea ordona: Iubiti-ma, Frumosul sa-1 adunati averi! Sunt îngerul de paza, sunt Muza, sunt Madona!» (59) CHARLES BAUDELA1RE FACLIE VIE Merg Înaintea-mi Ochii plini de-o lumina vie, Pe care, poate,— un Înger i-a fermecat savant, Sunt fratii mei purtindu-si cereasca lor solie Si risipind in ochi-mi trairi de diamant. Scapindu-ma de pofte, de multele pacate, Calauzindu-mi pasii spre zarea de Frumos, Sunt robul lor, precum ei dragi slugile-asteptate, Luminii lor, lumina-mi supune-se voios. Ochi minunati, voi ardeti cu mistica lucire, Precum faclii de ceara in plina zi palind Ci fara a se stinge divina lor clipire; Dar ele cinta Moartea, voi, Firea inviind, Si-n suflet imi patrundeti cu blinda adorare, Voi astri, a caror taina n-o stinge vreun soare! (60) SPLEEN SI IDEAL REVERSIBILITATE înger al bucuriei, stapîn pe-a tainei ceata, Cunosti tu, oare, spaima, rusinea sau uritul, In nopti pustii, de groaza, cînd, revenind, trecutul In inime patrunde cu pas tacut de gheata? înger al bucuriei, stapîn pe-a tainei ceata? înger al bunatatii, cunosti ce e minia, Si lacrima amara, si pumnii strinsi in umbra Cind iarasi razbunarea îsi bate toba sumbra, Si simturile noastre-si arata nebunia? înger al bunatatii, cunosti ce e minia? înger al sanatatii, stii tu ce e amarul, In searbede ospicii bolnavii delirind Ca exilati, si pasii tirsindu-si-i plîngînd, Si soarelui de-afara nemaigustînd paharul? înger al sanatatii, stii tu ce e amarul? înger al frumusetii, stii tu ce-i batrinetea, In riduri adincita si-n zbuciumul hidos De-a mai privi in ochii ce ne-au baut frumos, Dezgust ascuns credinta, si-n preajma tineretea? înger al frumusetii, stii tu ce-i batrinetea? Tu, Înger al luminii, ce-ndemni spre fericire, Si-n agonie, David, iti implora putere, Din trupul tau de vreme sa-i dai acea avere; Ci eu Iti cer doar clipa de-a fi-n Dumnezeire, Tu, inger al luminii, ce-ndemni spre fericire! ( 61 ) CHARLES BAUDELAIRB CONFESIUNE O data, doar, placuta si nobila femeie, De bratu-mi sprijinita, ne-am plimbat (Ah, si-mi erai alaturi precum din cer o zee Si sufletu-mi nici azi nu te-a uitat); Tirziu de dor, din ceruri, medalie curata, O luna plina lumina de vis, Si apa larga, noaptea, solemna si bogata Plutea peste un adormit Paris. Furis, pe linga case si pe sub porti batrine, Pisici se strecurau abia zarit, Cu-auzul tot la pînda ne urmareau, stapine, Ca niste umbre ce ne-au îndragit, Cind deodata-n miezul intimitatii noastre, Ivindu-se in daru-acela pal, Din tine, cea asemeni viorilor sihastre, Cu sunetul din licariri de val, Din tine, bucuroasa de dor ca o fanfara In dimineata stralucind usor, O nota plingatoare, pustie si bizara, Scapa, abia, cu pas sovaitor, Plaplnd copil si mirsav, ce-si schingiuie menirea, De care-ai lui se leapada-n regret, Si îl ascund de lume mereu, stiindu-i firea, Ca-ntr-un cavou un rusinos secret. ( 62 ) Biet înger! vocea-ti blinda ce tipator sunase: «Nimic ia lumea asta sigur nu-i Si ca întotdeauna, sub fardurile-i groase, Se-ascunde egoismul omului; Si-apoi, c-a fi frumoasa e-o aspra meserie Si nu asa un mestesug banal Precum al dansatoarei ce moare si învie într-un surîs stiut si masinal; Ca inimii a-i crede e o prostie mare, Ca toate pier: amoruri, frumuseti, Stringîndu-se in pripa la cosul de Uitare Apoi, spre-a se topi-n eternitati!» Da, mi-amintesc adesea de farmecul de luna, De-acea tacere suspinînd frumos Si de marturisirea-ti cumplita ce m-aduna Si inima mi-o stringe dureros. CHARLES BAUDELAIRB ZORI DE SPIRIT Cind iarasi desfrinatul la geam simteste zorii Si-n suflet Idealul e-un mugure arzind, Minunii se iveste ticalositul gînd Si-n bruta somnolenta un inger sparge norii. Spirituale ceruri, azur neîntinat, Pentru acel ce-n somnu-i se chinuie si geme, Genuni chemînd la ele pe-nMntul ce se teme, Tot astfel tu, zeita cu chip neasteptat, Pe vatra-mi fumegîndâ a multelor orgii, Iti dantui frumusetea etern încintatoare Iar ochii mei te-asteapta s-apari, mereu sa vii; O, da, paleste-n soare a luminarii raza, Fantoma ta e, insa, mereu de sarbatoare Si arde ca un astru si-n sufletu-mi s-aseaza! ( 64) SPLEBN SI IDEA.L ARMONIE DE SEARA La ora de-nserare, pe frageda tulpina, Flori Îsi topesc fiinta, abia cadelnitind, Parfum suav si sunet In preajma revarsind, Ca valsul melancolic in vîrtejire lina! Flori Îsi topesc fiinta, abia cadelnitind, Pe strunele viorii o inima suspina Ca valsul melancolic în vîrtejire lina! Frumos si trist e cerul ca un altar de gînd. Pe strunele viorii o inima suspina, Un suflet ce desfide neantu-n veci flamînd! Frumos si trist e cerul ca un altar de gînd Cînd soarele se-neaca in plasma-i asasina. Un suflet ce desfide neantu-n veci flamînd Trecutului aseaza vestigii de lumina, Cind soarele se-neaca in plasma-i asasina, Un chivot esti, de aur, in taina mea arzind! CHABLES BAUDBLAIRB STICLUTA Exista, da, parfume care patrund adine Chiar si-n peretii sticlei si timpu-n ele strîng. Caci deschizînd sipetul din Orient venit Si care-n balamale scinceste ragusit, Ori cautind, prin casa cea veche, într-un scrin, Amirosind a vreme din mucegaiul fin, Gasesti flaconu-acela ce-ti aminteste, parca, De-un suflet ce, din nou, spre viata se încearca. Mii ginduri crisalide, dormind in taina lor, Abia frematatoare se misca si, usor, Aripile-si ridica si prind incet sa zboare, Reînviind culoarea si aurul de soare. Da, tot ce-a fost odata si-aduna-acum risipa, Reimbatindu-ti ochii, reametindu-ti clipa, Iar inima învinsa Ji-o-mpinge cu putere Spre-abisul de miasme ce pururea ne cere, Ca Moartea, stind in moarte, genune seculara, Asemenea lui Lazar, duhnind, un chip de ceara Miscindu-se-a trezire, rupindu-si giulgiul greu: O rinceda iubire pindindu-te mereu. Cîndva, si eu, asemeni, pierdut din amintire, lntr-un dulap sinistru zvîrlit, fara de stire, Ca o sticluta veche, cu aer dezolat, Murdara, prafuita, cu dop cleios, crapat; Eu iti voi fi sicriul, duhoarea mea adînca, Marturisire-a fortei, a raului, si înca Otrava îngereasca in straveziu amar, Ce-mi chinui existenta si-al inimii hotar! (66) SPLEEN SI IDEAL OTRAVA E vinul cel ce poate, speluncilor imunde Podoaba sa le dea miraculos, Sa-nalte nevazute portaluri fastuos Din a paharului luciri fecunde, Ca soarele ce-apune sub cerul neguros. Si opiul mareste tot ce-i nemarginire: De neoprit al spatiilor gînd, El adinceste timpul placerilor storcind Acea întunecata potolire Ce-ncearca peste poate biet sufletul plapind. Ci nu-i nici o putere precum otrava sfinta Cu tainice chemari din ochi-ti verzi. Ca iazurile-n freamat In care chipu-mi pierzi, Iar visurile-mi bine-te-cuvînta Ca-n apele-ti amare le-aduni si le dezmierzi. Si nu cunosc esenta mai purificatoare Ca apa sfînta-a gurii tale atunci Cind inima mi-o-mbata tacutele porunci, Si îndemnind-o fara remuscare Catre hotarul mortii cu imnele-i plelungi! (67) CHARLES BAUDBLAIRE CER TULBURE Ca într-un val de ceata privirile iti pierzi, Iar ochii-n taina-adînca (albastri, gri sau verzi?) Pe rînd plini de visare, duiosi ori cruzi de dor: Ascunsa nepasare a cerului sub nor. Esti ca acele zile în piele albe prinse Cind singele-si agita izvoarele încinse, Cind carnea, rascolita de-un rau care o coace, In hohote isi ride de spiritul ce zace. Da, uneori te-asemeni acelor zari frumoase Vibrind la blindul soare in toamnele umbroase, Si stralucind lumina: un munte dupa ploaie, Pe el topindu-si setea a razelor vapaie, Femeie a pierzarii! seducatoare vreme! Iti voi slavi vreodata chiar viscolul ce geme? Si voi putea eu stoarce, atunci cind arde gerul, Placeri mult mai taioase ca gheata si ca fierul? ( 68 ) SPLEEN SI IDEAL PISICA GtNDULUI, FRUMOASA Prin creier mi se plimba lin, De parca-ar fi la ea acasa, Pisica gîndului, frumoasa, Si miauna ca-ntr-un suspin, Atlt de tandra-i vocea sa; Ci, glasu-oricum ar fi, iveste Profunde bogatii si creste Dintr-un mister de undeva. Da, vocea asta îmi patrunde Mereu adincele tenebre, Ca versu-ascunselor algebre Cu alcoolu-i, clnd rotund e. Durerea mi-o adoarme-apoi Cu dulcile-i extaze fine; Nu-i trebuie cuvinte pline Spre-a-mi spune frazele puhoi. Si nu-i arcus sa mi se-ndoaie Pe suflet si vibrind perfect, Ca glasu-i In regal efect, Durerile sa mi le-nmoaie. E vocea-i ca-ntr-o taina-zee, Pisica, stranie felina, Venind din zarea ingerina, Asa subtila si femeie! ( 69 ) CHARLES BAUDBLAIRB II Din blana-i moale, brun-roscata, Iese-un parfum insinuant (Ea m-a privit ca pe-un amant!) Ci n-am s-o mai mingii altdata. Ma judeca si ma socoate, E-al casei mele geniu bun, Regina e si-i ma supun: E, poate,-un zeu, o zina, poate? Ca de-un magnet mereu atras Ma uit la ea ca spre-o iubire Si-n mine-apoi cu-amanuntirc Spre-a sti ce-am fost si ce-am ramas; Da, sunt in toate uluit, Ma dor pupilele ei pale Ce ard ca splendide opale, Privindu-ma la nesfirsit. SPLEEN SI IDEAL FRUMOASA NAVA As vrea, minune 'nalta, mereu sa povestesc De harurile-ti multe ce nu se istovesc, Sa-ti zugravesc fiinta în cuvinte: Tu, dimineata pura, amiaza mea fierbinte. In rochia ta larga, ivindu-te, îmi pare Ca esti frumoasa nava inaintind pe mare, Usor visînd cu pinzele in vînt Si lenes leganata, departe de pamînt. Marmoreenii umeri si gitul tau sculptat Iti poarta capul mindru de gratii alintat Si-n taina treci fara sa ne privesti, Copila majestoasa desprinsa din povesti. As vrea, minune nalta, mereu sa povestesc De harurile-ti multe ce nu se istovesc, Sa-ti zugravesc fiinta in cuvinte: Tu, dimineata pura, amiaza mea fierbinte, Fiindca sinii mîndri matasea impingînd, îmi par un scrin ce-asteapta, cu daruri îndemnînd Spre usile rotunde-n stralucire, Primind, ca doua scuturi, a poftelor privire, Ah, scuturi sfidatoare cu-mpunsuri de rubin! Tu, scrin cu dulci mistere la care-as vrea sa vin Parfume si nectaruri sa le sorb, înnebunind in suflet si-n cintecul meu orb! (71 ) CHARLES BAUDBLAIRE In rochia ta larga, ivindu-te, îmi pare Ca esti frumoasa nava înaintînd pe mare, Usor visind cu pinzele în vînt Si lenes leganata, departe de pamint. In unduirea fustei bat pulpele-ti superbe, Ce-mi rascolesc dorinte, iar singele uni fierbe Ca doua vrajitoare-s ce-au ajuns Sa arda ierburi negre-n vasu-adînc ascuns, Iar bratele-ti asemeni acelor boa-serpi, Ce-ar frînge voinicia herculilor imberbi, Facute-s a-1 cuprinde pe iubit, A-l adinei de-a pururi în dorul tau vrajit. Marmoreenii umeri si gîtul tau sculptat Iti poarta capul mîndru de gratii alintat Si-n taina treci fara sa ne privesti, Copila majestoasa desprinsa din povesti. / Les sept vieillards, facsimil &#9632;&#9632;"/ Portrait de Baudelaire par Nadar (1855—1859) r ;>&#9632;&#9632;&#9632;&#9632;-<<* '<%t*»^ 4* > fcîtei. im <; /; •t* #i f»* V ^ /^ Ulk rv# ••**, /âr*"l**fck Did'cace des Fleurs du Mal â Theophile Gautier Epreuve corrigee de la main de Baudelaire Goltzius.— «Quis evadet?» (Voir L'Amour et le Crane) Ch. Baudelaire, autoportret, desen s Desen de Ch. Baudelaire Deroy _ La Petite Mendiante rousse, 1843 (Voir A une Mendiante rousse) -/W*- 0^*7 Desen de Ch. Baudelaire Ch. Baudelaire. Masca mortuara SPLEEN Sl IDEAL INVITATIE LA CALATORIE 7 Ol. Sora mea de dor, Vis îmbietor, Sa fugim departe împreuna! Spre a ne iubi Spre a-nvesnici Tara ce cu tine se-ncununa! Soarele curgînd, Cer desnegurînd, Sufletului farmece iveste Chiar cind mincinosi Ochii tai umbrosi Lacrimile-i stralucesc zeieste. Acolo, totu-i rînduit, frumos, E liniste si lux voluptuos. Mobile sclipite, De ani poleite, Podobi-vor locuinta noastra; Rarisime flori Miresmind culori, Ambra-n adierea ei sihastra, Aurind, plafoane Si oglinzi, icoane Fast oriental lucind agale, Inimii, va da Tainuirea sa Dulcea limba-n unduiri natale. Acolo, totu-i rînduit, frumos, E liniste si lux voluptuos. ( 73) CHARLES B AUDELAIRE Iata-n port, la rînd, Navele visind; Hoinarind in dulce nazuinta, Din adine de lume Au venit anume A-ti plini si ultima dorinta. Soarele asfintind Zari Învaluind Hiacint si aur totul scalda; Stinge-ni-se larme Firea lin adoarme In lumina ce surîde calda. Acolo, totu-i rînduit, frumos, E liniste si lux voluptuos. SI IDEAL i. ZADARNICIE Adlnca Remuscare o poti închide-n lavre? Ea bîntuie in sufletul amar, Rozind în noi perpetuu, ca viermii în cadavre Sau ca omida-n falnicul stejar! Adinca Remuscare n-o poti inchide-n lavre? In care bautura de tihna-aducatoare Vom îneca acest cumplit dusman? Precum o curtezana flamînda-i de odoare, Furnica rabdatoare în drumul sau avan! In care bautura de moarte-aducatoare? Frumoasa vrajitoare, hai, spune, daca stii, Acestui suflet împietrit de groaza, Precum acela care strivit în batalii Sub vuiet de copite-agonizeaza, Frumoasa vrajitoare, hai, spune, daca stii, Murindului spre care flaminzii lupi se-ndreapta, Si se rotesc deasupra-i corbi tehui, Soldatului zdrobit ce singerînd asteapta: Avea-va cruce pe mormîntul lui, Murindului, spre care flaminzii lupi se-ndreapta, Poti lumina deodata un cer inchis ca smoala Si mocirloase neguri care tac, Cu zorii de-ndraznealâ poti tu sa vindeci boala Cind stele nu-s iar fulgerele zac? < 75) CHARLES BAUDBLAIRB Poti lumina deodata un cer Închis ca smoala? Speranta ce lucise in geam la Hanul Zarii Pe totdeauna-i stinsa, a murit! Si fara blinda luna ce-or face visatorii, Ce adapost mai poate fi gasit? Satan a stins lumina din geam la Hanul Zarii! O, mindra vrajitoare, iubesti tu oslnditii. Cei care din iertare n-au gustat? Cunosti tu Remuscarea ce-n inima fiintii Sageata-i de otrava-a aruncat? Prea-mindra vrajitoare, iubesti tu oslnditii? Da, roade cu-ndlrjire acea Zadarnicie In sufletul ce-i jalnic monument, Asemenea termitei; si piatra temeliei De neoprit, se naruie latent! Da, roade cu-ndlrjire acea Zadarnicie! — Adesea, într-un teatru, sub un decor banal, Supravibrind c-orchestra-i prea sonora, Eu am vazut o zlna pe cerul infernal Din flacari inaltlnd o Aurora Adesea, Într-un teatru, sub un decor banal O zlna cu faptura-i In aur de lumina Pe marele Satan pulverizlnd; Ci inima-mi, In care minunea n-o sa vina, E-un teatru si zadarnic asteptind... O zlna cu faptura-i In aur de lumina!... SPLEEN SI IDEAL CONVORBIRE INTIMA Tu esti un cer de toamna în dulce transparenta, In mine însa plînge tristetea-n flux pustiu, Pe buzele-mi simtindu-i greoaia persistenta A mitului tacerii cu gustul vinetiu. — Ti-aluneci mina-n sînu-mi cutremurat de jale; Zadarnic, minunato, aici e-un loc pradat De ghearele si dintii femeilor fatale, Ce inima, ca bestii feroce, mi-au mîncat. Mi-e sufletul ca templul prea-pingarit de gloate: Se-mbata, scuipa, tipa, dau foc si se ucid!... — Ci trupul tau e-n taina miresmelor curate!... O, Frumusete, biciu-ti in sîngele-mi placid Izbeasca cu vapaia-i atotmistuitoare Spre-a arde-aceste zdrente ramase de la fiare! ( 77) CHARLES DAUDELAIRB CÎNTEC DE TOAMNA Ne afundam in toamna, in recile-i tenebre; Adio, stralucire pe-a verii scurta cale! Si cad arar, se-aude, cu pocnete funebre, Din plopi uscate ramuri pe caldarim, cu jale. In mine iarna-ntreaga va navali: minie Si ura, si mustrare, si groaza, silnicii; Ca soarele-n infernul polar si pe vede De gheata, bulgar rosu, inima mea va fi. Ascult si ma-nfioara, câzind butucii, poate, Un esafod se-nalta, in mine aspru zel9 Si cugetu-mi e-asemeni cu turnul care cade Lovindu-1 cu-ndirjire berbecul de otel. Ritmat de socu-acesta, îmi pare ca pe-aproape S-ar tintui în graba o racla; — oare-a cui?! Ieri era vara; astazi e toamna peste ape. Si-i o plecare-adînca spre zarea nimanui. Iubesc lumina verde din ochii tai prelungi, Tu, mindra frumusete, dar azi amar mi-e glndul; Cu cele ale tale tu nu ma mai ajungi Cum soarele pe mare, de care sunt flâmîndul. Si totusi, o, minune, iubeste-ma! fii mama Chiar daca-s rau, chiar dacâ-s nerecunoscator, SPLEEN ti IDEAL Si sora si amanta la tainele-Ji ma cheama Cind vremea intra-n sînge si clipele ma vor Ramli asa! Mormintui nerabdator m-asteapta, Ah, pe genunchi-ti lasa iar fruntea-mi de învins Si, regretindu-mi vara, spre cer apusa treapta, Sa gust din duhul toamnei, ce duhul mi-a cuprins! CHARLES &#9632;AUDELAIRE UNEI MADONE ex-voto In stil spaniol Madona si staplna, in loc lipsit de stele Iti voi zidi altarul nemingîierii mele, In haul cel mai negru al inimii, departe De-a' lumii veselie si de priviri desarte Voi maiestri o bolta de-azur si aur: smalt, In care, uluita, statuie sa te-nalt. Din versuri împletite in cel mai pur metal Si dornic podobite in rime de cristal, Voi face pentru fruntea-ti Cununa orbitoare, Si-n cruda-mi Gelozie, Madona muritoare, O Mantie barbara iti voi croi, si grea, Avind drept captuseala chiar Îndoiala, mea, Iar farmecele-ti toate ascunse-atunci vor fi, Dar nu tesuta-n perle, ci-n Lacrimile-mi vii! Si rochia, minune, in sclipatul de gind, Dorintelor ce-mi urca si cînta coborind, Se leagana în vîrfuri, se odihnesc in vai Si trupul ti-1 saruta, roz-alb, in dulci vapai. Cu umilinti voi face Pantofii din atlas Picioarele-ti divine sa-i poarte-n tainic pas, Si, ca-ntr-o-mbratisare, ne-atingînd nisipul, Ca doua scoici fidele sa le pastreze chipul. De n-am sa pot cu arta ce mi se-aduna-n fapta Din Luna ca argintul, spre cer, sa-ti tai o Treapta, Pe sarpele ce-mi roade rarunchii-n toata clipa, Regina ce ma mîntui si-mi pretuiesti risipa, Sub talpile-ti l-oi pune spre a-1 strivi Întruna Pe-mbalosatul monstru si ura lui, nebuna. Gindirile-mi aprinse ca Luminari de ceara Vor înflori altaru-ti, Regina-a mea Fecioara, (M) SPLEEN SI IDEAL Straluminind cupola si-azurul ei ceresc Mereu in adorare stiind sa te privesc; Fiindu-mi virtejirea cea ultima si-ntîie, In Mirt ma voi preface, in Smirna si Tamîie Si vesnic înspre tine, virf pur, înzapezit, Ma voi nalta: Esenta, mereu neistovit. Si, spre-a desavirsire in tine pe Maria, Voi da iubirii mele întreaga barbaria: Din toate cele sapte Pacate capitale, Calau în remuscare voi mesteri Pumnale Prea-bine ascutite; jongleur in izbavire Drept tinta voi alege superba ta iubire, Zvîrlindu-le pe toate în Inima-ti plaplnda Cea pururea-n suspine si pururi singerinda! CHARLES BAUDELAIRE CÎNTEC DE DUPA AMIAZA Arcul din sprîncene doare Si-ti aduce-un chip ciudat: Ca un înger In pacat, Ochi imensi de vrajitoare, Usurateco, te-ador, O, nebuna pasiune! Preot In devotiune Spre pagînul sau amor. Crîngul si pustiu-n jind Pletelor miresme-aduna, Capul tau e o furtuna Peste laine calarind, Si ma farmeci cu-nserari, Nimfa calda.-ntunecoasa, Trupul: candela duioasa Parfumata-n dezmierdari. Cu puteri ca lenea-ti vie Nu-s licori sa o întreaca: O, sarut, o, gura fraga Care si pe morti învie! Coapsele îndragostite Catre sinii dulci se cer; Perne-n patul de mister Sunt rasfaturi si ispite. (82) SPLEEN $1 IDEAL Uneori, pentru-a învinge Furia-ti vuind adine, Dai saruturi care pllng Muscaturilor din slnge; Si ma sfisii, o, nebuna, Risul tau cu gheare dulci, Apoi, blinda, ochiu-ti culci Peste mine, ca o luna. Sub pantofii-ti de satin, Sub a pasilor avere. Bucuria mea se cere Geniul si-al meu destin, Si ma vindeci si mi-esti draga, Tu, lumina de izvod, Tu, explozie si rod In Siberia mea neagra! CHARLES B

BeBe

México

Y tú no estás


Hoy el tiempo es amplio silencio,
los días pasan y cada uno es igual
y tú no estás…
Mi mundo se quedó desierto
y entonces recuerdo
el olor de tu aire,
las líneas de tus manos
y el cielo de tus ojos…

Hoy camino con mi silencio
mientras sueño que te espero,
tu mundo sabe que Te Amo,
lo llevas escrito en tus labios,
y tú no estás…
Las rosas de tu almohada
esta noche han perdido su color.

Ya no queda nada en mí,
soy camino que nadie recorre,
insustancial y vano,
de días desolados,
horas de eterno olvido,
y tú no estás…
Soy un amanecer errante,
una tempestad silenciosa,
tan sólo un vago recuerdo.

El tiempo despliega sus hebras
haciéndose infinito,
tu vida más allá de todo
y yo aquí,
en mi soledad escondida,
siempre buscándote,
y aún,… tú no estás.