2010 este marcat de doua filme care au vorbit deschis despre puterea imaginatiei si a fantasticului. Ma gandesc la "Avatar"-ul lui James Cameron si la "Alice in Wonderland" al lui Tim Burton. Daca in cazul primului film vor exista combatanti inversunati, ca si admiratori infocati, in cazul "Alice..." vor fi cu siguranta si indiferenti, convinsi de faptul ca filmul, inspirat dupa o carte asa zisa "pentru copii" (care, apropo, este destul de greu de inteles chiar si de catre un adult...) se adreseaza implicit varstelor mici. Dar ca de obicei, aparentele inseala grav.
Plecand de la cele doua filme mi-a venit in minte toata aceasta contradictie dintre cele doua planuri: realitate vs. fantastic. Cat de realisti suntem si pana la ce punct suntem capabili sa mergem atunci cand vine vorba de puterea imaginatiei? Ce iubim mai mult? Planul terestru, material, palpabil, cu ale sale probleme si bucurii cat se poate de tangibile sau preferam sa ne cream o lume a noastra, ireala, dar perfecta?
Ne place sa ne batem cu pumnul in piept ca suntem realisti si ca suntem capabili sa privim lucrurile cu multa obiectivitate. Si totusi, nu refuzam niciodata o mica escapada in lumea fanteziei prin apelul la literatura, filme, arta sau chiar propriile vise. O atitudine cat se poate de normala, pana la urma.
In schimb, problemele incep sa apara in momentul in care confundam cele doua planuri si il refuzam pe cel de care apartinem inevitabil. Sirul de sinucideri cauzate de pelicula "Avatar" mi se par de-a dreptul nefondate si fara logica. Trebuie pana la urma sa stii sa realizezi un echilibru. De aici pana aici trebuie sa infrunt viata reala, iar de aici pana aici imi pot permite sa fabulez. Din pacate insa, unii gandesc si actioneaza numai la extreme.
Pe de alta parte, de ce desconsideram taramul fanteziei atat timp cat ni se permite sa-l exploram? De ce nu vrem sa credem in existenta unei divinitati mult superioare noua sau, la un nivel mai mic, de ce refuzam acele creatii rupte din imaginatie, agatandu-ne cu inversunare de realitate, obiectivitate si concret la un loc, invocand nevoia acuta de a fi cu picioarele pe pamant si cu capul pe umeri? Pentru ca, apropo, Alice are de ales: sa ramana in Tara Minunilor sau sa se intoarca in viata reala. Si stiti ce alege? Sa se intoarca...
Marinela Gheorghe
